Armata e cu noi, Dumnezeu e cu noi, Mutu e cu noi, trecutul e cu noi, Marx e cu noi, Biserica e cu noi, Buddha e cu noi. Dar noi, noi unde sintem? Problema societatii noastre e ca avem putine insule de normalitate. Tot soiul de paranoizi, nevrotici, schizoizi ne bintuie cotidianul. Intr-un sat de prin Apuseni, ramas cu vreo suta cincizeci de suflete, in loc sa fie o oaza de liniste, jumatate dintre ei candideaza si sint angrenati intr-o crincena batalie politica. Va dati seama ce e acolo? Apoi, am putut admira indelung "batalia" de la Stefanesti dintre Gigi Becali si Adrian Copilul Minune. Nu mai amintesc de cazurile de omoruri, injunghieri prin crisme s.a. din recenta campanie electorala. Oamenii asteapta totul de la politic. E prea multa patima, mai ceva ca la 6 din 49. Mici, mitici, bambilici. Sint orase ce par sa-si fi gasit la timp primarul potrivit, precum Timisoara, Sibiu, Cluj, Constanta, Brasov si multe altele. Din acest punct de vedere, si nu numai, Iasul sufera, cauta inca, cauta si ramine in urma. Peste citiva ani, va ramine aici doar un centru universitar-cultural, specializat in servicii si ceva turism. Mergi in zona industriala si te umple plinsul vazind cum rugineste totul. Nu am fost in stare sa cream macar un parc industrial, Clujul si Timisoara au cite trei. Cum sa vina investitorii? Oamenii au in continuare cea mai mare incredere in Biserica si Armata. De ce? Pentru ca sint singurele institutii in care exista inca o ordine functionala, bazata pe principiul ascultarii. Sint modele organizate ierarhic, sinarhic, daca vreti. Dar sint modele greu de transplantat in societatea civila, mai ales intr-o democratie, chiar daca, nu-i asa?, "armata e cu noi". In Germania, in Japonia merge, dar ei au ordinea in singe, e o virtute cultivata de sute de ani. Recent, sindicatele germane si patronatele au semnat un acord de inghetare a salariilor, iar parlamentari