„Urma scapă turma“, spune un vechi proverb cu rezonanţe pastorale. Şi să nu credem că este vorba doar de oi, câini, lupi şi ciobani. Ridicată la nivel de proverb, această zicală îşi găseşte aplicabilitatea în viaţa de zi cu zi în cele mai multe domenii. Unde e o turmă, sunt şi prădători, iar acest pericol poate fi evitat prin interpretarea urmelor. Aşa e în sălbăticie, aşa e şi în viaţa socială. Urma scapă turma. Spiritul de turmă, pornirile gregare bântuie cel mai adesea umanitatea, fie că este vorba de ideologii, de curente artistice, de paradigme sociale sau de modă. Chiar şi acolo unde raţionamentul este singurul care ar trebui să dicteze, spiritul de turmă îşi face cu uşurinţă loc. Paradoxal, şi în lumea financiară, care este legată în primul rând de cifre, de calculul rece, de evaluarea judicioasă, psihologia maselor precumpăneşte în faţa raţiunii. Odată ce avem un curent, un trend, o idee dominantă, o paradigmă din care nu putem ieşi, oamenii vor mărşălui cu toţii în acea direcţie. Şi nu este vorba doar de cei mai puţin pregătiţi. Este şi cazul specialiştilor în domeniul financiar, care îşi formulează judecăţile în funcţie de interpretările pe care majoritatea o dau diverselor fenomene economice. Este ceea ce se cheamă „sentimentul pieţei“, care de cele mai multe ori prevalează în dauna calculelor fundamentale. Căci da, piaţa e iraţională şi poate merge deseori, în mod aberant, dincolo de anumiţi parametri macroeconomici. Lăcomia şi frica joacă un rol mult mai important în pieţe decât matematica strictă. Investitorii sofisticaţi, cunoscători ai acestui aspect, cei ce manevrează sume uriaşe de bani încurajează aceste excese, fie că este vorba de un bubble sau de o prăbuşire abisală. Abia pe o uriaşă panică vor interveni masiv la cumpărare, după cum optimismul exagerat este folosit pentru a-şi începe vânzările la preţuri exorbitante. Fie că este vorba de bursă,