Urmasii lui M nchausen Odata la patru ani, Romania este gazda intrecerilor nationale de gogosi. Nu-i vorba, se minte cu entuziasm si in restul timpului. Practic, nu e zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu ni se vanda, in chip de adevar, cate o gogonata. Guvernantii mint de ingheata apele, opozitia minte si ea de stinge, institutiile ne mint de la obraz, incat ii e peste puteri romanului cumsecade sa stie daca si cand i se mai spune, din intamplare, si adevarul. Dar toate aceste minciuni, intrate in alimentatia zilnica, palesc definitiv in fata gogosilor debitate pe scurta intindere a campaniilor electorale. Atunci, rupand zagazurile imbatranite ale logicii si bunului simt, imaginatia cersetorilor de voturi prinde aripi, batand nestingherita campii imposibilului, de unde ne aduce, cu titlul de promisiuni rezonabile, cele mai nastrusnice daruri.
Un domn ce se visa primar intr-o urbe oarecare s-a angajat, contra voturi, sa construiasca o sosea suspendata pana la cea dintai localitate mai insemnata; un altul, cu identice aspiratii, era dispus a sparge, in contrapartida, ditamai muntele cu un tunel rutier, iar un candidat dintr-o localitate invecinata voia sa sape un canal navigabil pana la primul rau ori fluviu intalnit in cale; o reprezentanta a sexului slab manata de similare ambitii era gata, de va fi aleasa, sa dea in functie un metrou intercomunal; un dobrogean inimos proiectase o sosea rapida prin incinta bazei NATO de la Babadag. Mai filotim de felul lui, un altul promitea sa inalte din propriul buzunar coscogea statiunea balneo-climaterica spre tratarea concetatenilor. S-au luat, e drept, si angajamente mai putin costisitoare: stergerea datoriilor la intretinere, apa potabila gratuita, internet de pomana, locuinte sociale la pret de garaj.
Ar fi fost nedrept ca dulcele targ al Iesilor, renumit pentru debordanta fantezie a locuitorilor
