Alegerile locale 2008 atrag atentia prin anumite particularitati, reluate de mai multe ori in discutii, pe buna dreptate. Una ar fi ca "o data cu alegerile locale din 2004 Romania intra deja intr-o perioada de tranzitie dinspre un sistem cu partid dominant spre o specie de bipartidism imperfect. Iar cele doua partide care au ajuns sa isi dispute intaietatea, PD-L si PSD, au in comun nu doar momentul fondator, caci ambele sunt succesoare ale FSN, ci si modul de structurare. Ambele sunt partide dependente de context si puternic personalizate" (Cristian Parvulescu). De fapt, insa, daca lucrurile stau asa – ceea ce pare incontestabil –, concluziile analistului politic privesc nu atat partidele insesi, cat dinamica formatiunilor partinice pe scena politica si increderea de care se bucura ele in ochii electoratului care s-a mobilizat la urne. Aceasta vrea sa spuna ca adevarata mutatie s-a petrecut aici, in zona alegatorilor, nu a alesilor.
Iar faptul este confirmat de circumstanta ca votantii perseverenti in a crede ca jocul democratic are sens – cei 47% care au batut drumul circumscriptiilor electorale in ziua alegerilor – s-au dovedit eficienti in a impune, din primul tur, asadar in mod decis, 25 de primari alesi (PD-L: 13; PNL si PSD: cate 5; UDMR si FDGR: cate 1). Aceasta inseamna, evident, transarea situatiei in mai bine de doua treimi din municipii, semn de schimbare importanta in comportamentul electoral romanesc, nu intotdeauna la fel de clar si de focalizat ca acum. Cum, desi continand un semnal de alarma, prezenta a 47% – 7.813.456 de persoane – din electorat in sectiile de votare se apropie de media europeana de circa 51%, se poate observa, din acest punct de vedere, o atitudine cetateneasca mai responsabila si mai atenta in a-si tria si alege reprezentantii din primarii.
S-a observat si ca, o data cu analiza rezultatelor ce includ o
