Cei care isi aduc aminte de guvernarea Nastase, de lacomiile si obsesiile social-democratilor il vor vota pe Vasile Blaga. Cei pentru care conteaza realitatea simbolica a Bucurestiului si care nu uita starea de asediu impusa Capitalei de Iliescu la inceputul anilor ’90 il vor vota pe Vasile Blaga. Cei care nu cred in chirurgul salvator si care se tem de experiente simulate il vor vota pe Vasile Blaga. Multi dintre cei care il vor vota o vor face insa mai degraba sub impulsul disperarii decat din convingere, fiindca Vasile Blaga nu a reusit sa se impuna in aceasta campanie apatica nici prin virulenta politicianului profesionist, nici prin excelenta tehnicianului. Personaj prudent, lipsit de revolta si magnetismul mentorului sau, angoasat de un rol care-l depaseste, Vasile Blaga a trecut prin campania electorala ca printr-o aventura neplacuta, fortandu-se sa faca fata asteptarilor celor din jurul sau. Adus din Bihor de PD-L, in absenta altei solutii mai rezonabile, Vasile Blaga a invatat scolareste Bucurestiul. Solutiile sale ar putea fi insa rezonabile si nu ar produce noi fracturi intr-un oras care s-a dezvoltat haotic.

Prea silentios pentru gustul bucurestenilor, Blaga nu a stiut nici cum sa poarte batalia politica, nici cum sa-si impuna proiectele, iar aparitiile sale au fost parca fortate de acuzatiile si agenda lui Sorin Oprescu. In vreme ce strategia doctorului independent a fost axata pe atac, cea a reprezentantului PD-L a fost bazata pe reactii improvizate. Social-democratii l-au ajutat pe Oprescu sa placa in aceeasi masura la periferia Capitalei si in centrul ei. Fara nici un efort, Oprescu era cand om de lume, cand baiat de cartier, iar imaginea sa de binefacator, de doctor care nu refuza pe nimeni, era mereu dublata de cea a insurgentului care se lupta cu sistemul. Dedublarea naturala si discursul relaxat le-au placut in aceeasi masura celor cu