Uneori te trezesti diminetile de parca tu insuti ai fi un ghem de posibilitati ale acelei zile. Rezolvi micile probleme matinale si astepti "inspiratia" care sa-ti aduca avantul necesar unei zile imbelsugate de fapte, idei ori stari sufletesti. Aceste trepte – faptele tale, gandurile, starile sufletesti – au, toate, un substrat spiritual.

Timpul zilei, presupunand ca nu-ti impune dinspre marele timp al lumii actiuni ori informatii prea tulburatoare, evenimente majore etc., te asteapta, rabdator. Pare ca timpul care ti-a fost destinat in acel moment al existentei se lasa cercetat. Este precum un ghem cu mai multe fire. In functie de firul pe care-l vei apuca, ziua – poate si viata ta – o va lua pe un anume curs. Fara indoiala, marele ghem al vietii tale se gaseste in plina desfasurare, dar asta nu exclude valoarea micilor intersectii cu urias potential de schimbare precum este ziua cea de azi.

Unii dintre noi se joaca precum pisicile cu ghemul de timp pe care-l au la-ndemana. Este o bucurie perpetua, dar si un risc. Dimensiunea ludica a vietii are valoarea sa indubitabila cu conditia unei asumari constiente a "ofertei" zilnice de timp. "Timpul n-a mai avut rabdare", se spune uneori, cu trimitere la oameni sau evenimente. Ceea ce inseama ca ludicul are limitele sale. Oricum, seriozitatea jocului copiilor este limita luminoasa a acestei ipostaze. Altii folosesc ghemul de timp cu nervozitate, timiditate, nerabdare, aroganta s.a.m.d. – adica inadecvat. Le este frica de ceea ce-ar putea descoperi mai departe.

Istetii au impresia ca le sta in putinta sa mearga simultan pe mai multe drumuri. Astfel de tentative conduc la esec. "A merge pe trei carari" este expresia care-l defineste pe omul beat care nu poate sa mai tina drumul drept. De ce oare acest fenomen se petrece atat de des cu prea multi dintre noi, fara a fi neaparat imbatati de