Dragă Gerhardt Csejka! Stimate doamne, stimaţi domni În româneşte, vorba poporului, cu a ei delicateţe grosolană, spune: „Puricii să te sărute“. În cazul lui Gerhardt Csejka, asta nu-i o dorinţă deşartă. Conştiincios şi meditativ, originar din localitatea bănăţeană Guttenbrunn (Zăbrani), Csejka a fost cu adevărat sărutat de purici: de puricii reflecţiei, ai preciziei şi ai subtilităţii şi, nu în cele din urmă, de cei ai criticii şi ai autocriticii. Gerhardt Csejka şi-a început activitatea de critic literar în prima parte a anilor ’70, atunci cînd a devenit redactor al revistei Neue Literatur. În această calitate, a călătorit împreună cu trei colegi prin liceele germane din Banat, organizînd ateliere de discuţii libere cu elevii, pe teme la alegerea acestora. În România comunistă, a „limbii de lemn” înţepenite în formule, să insişti pe vorbirea liberă a unei limbi libere era un fenomen neobişnuit şi nemaiîntîlnit. Voiajul a avut urmări. Unul dintre liceenii care au luat parte la aceste ateliere – e vorba de Rolf Bossert – a renunţat la planul său de a studia geologia şi s-a îndreptat către literatură. Mai mult: atelierele de discuţii au constituit piatra de temelie a legendarei Aktionsgruppe Banat, grupare pe care Gerhardt Csejka a promovat-o în mod consecvent. Csejka şi tinerii autori din Aktionsgruppe aveau un comportament critic care se manifesta în două direcţii: pe de-o parte, în raport cu literatura tradiţională a germanilor din România, care reacţionase mereu la tendinţele prezente în cultura-mamă. Noua literatură, fără să se preocupe de modelul canonic, trebuia să se întoarcă spre realitate, o realitate dominată de clişee şi şabloane. Pentru a le forţa, era nevoie de o diferenţiere lingvistică. Pentru poeţii tineri, poezia concretă era la fel de importantă ca şi opera lui Oskar Pastior, care trăia deja în Vest, operă care circula pe casete audio. Pe de