Fără prejudecăţi, bazându-ne numai pe puterea noastră de judecată, am pieri.
Se produce o modificare de mentalitate atunci când ceva ce părea excepţia ajunge să pară firesc. De exemplu, plecarea din ţară, la muncă, începând din 1990.
Bizară conferinţă, ieri, la NEC. Sacralitatea avangardei. Căutarea absolutului prin ea. Dacă nici avangarda nu mai e mişcare de revoltă şi de refuz, înseamnă că totul s-a întors cu fundul în sus. E drept că cel care ne-a făcut demonstraţia e professeur a l' Ecole cathédrale et a l'Institut des arts sacres.
Sunt acri strugurii dacă spun că nu-mi place tendinţa multora, astăzi, de a fi peste tot ? Lucrurile importante nu aşa se fac. Poate se fac urmărind turul Franţei la televizor...
Citesc caietul regăsit al lui Tepe despre august-septembrie 1968. Intru pe uşa mare în ambianţa vieţii literare, dinspre care atunci îmi veneau vagi ecouri, prin Sorin, deşi mă pregăteam să trimit editurii un volum experimentalist. A ars în focul lui iulie 1971. Ar fi fost mare nevoie de el!
Mă fascinează bătrânii care vorbesc despre lume ca şi cum ar face încă parte din ea.
Ascult muzică şi îmi spun că e mai mare miracolul dacă o maimuţă a evoluat până la a reuşi s-o compună decât dacă e darul lui Dumnezeu.
}epe publică articolul devastator din New York Times şi îl încheie pe un ton optimist: Ceauşescu nu va mai reuşi să-i reducă la tăcere pe scriitori, care cunoscuseră gustul libertăţii de a se opune tezelor din iulie. N-a avut dreptate, cum nici protestatarii nu fuseseră atât de mulţi câţi credea el, dar ar fi trebuit să aibă. Să vedem: Goma publică în Germania, el fiind în ţară, unde nu păţeşte nimic. Nu păţeşte nici }epe când se întoarce prima oară, după ce publicase în New York Times şi în Le Monde. La fel, Breban, care îşi dăduse demisia de la România literară ca protest. Deci, Ceauşescu era prudent. Atunci ar f
