"Nu există veritabil apostolat fără nevoia intensă de a sfărîma ceva."

Gustave Le Bon

"A scrie despre ceva dăunător fără ură înseamnă a scrie plictisitor."

V.I. Lenin

Furia distrugerii. În 1921, Gustave Le Bon intuia o tulburătoare afinitate între mişcarea socialistă şi milenarismul apocaliptic medieval: "Aceeaşi ignorare a naturii umane şi a necesităţilor economice, aceleaşi viziuni himerice, aceeaşi nevoie de distrugere a prezentului pentru a realiza lumea născută din visele lor în divagaţiile teologilor din Evul Mediu ca şi în cele ale socialiştilor. Himerele doar şi-au schimbat numele, şi tipurile de fanatism pe care le generează, distrugerile cu care ne ameninţă sînt aceleaşi ca şi cele din trecut. Socialismul reprezintă o religie ai cărei apostoli sînt la fel de intoleranţi ca şi strămoşii lor. Doctrinele, limbajul, credinţele, metodele de propagare sînt aproape identice"i.

Aceste fraze reluau, de fapt, îngrijorări exprimate de autor încă din 1895, în Psihologia mulţimilor. Acelaşi sumbru pronostic - şi tot în 1921 - îl făcea şi Sigmund Freud: "Cînd o altă formaţiune de masă ia locul formaţiunii religioase, cum se pare că izbuteşte acum formaţiunea socialistă, se va produce aceeaşi intoleranţă faţă de cei din afara mişcării ca şi în veacul războaielor religioase"ii. Şi acest lucru va avea loc întrucît: "În fond, fiecare religie este doar o religie a dragostei numai pentru cei înglobaţi de ea şi fiecare este gata să se arate crudă şi intolerantă pentru cei care nu o recunosc".

Multă vreme complet lipsite de ecou, aceste observaţii vor fi minuţios documentate de istoricul Norman Cohn; din păcate, nu înainte de a-şi găsi confirmarea tragică în întîmplările secolului XX. În The Pursuit of the Millenium: Revolutionary Millenarians and Mystical Anarchists of the Middle Ages, britanicul identifică asemănări, unele frap