Piţurcă n-ar fi trebuit să-l lase pe Mutu să bată penaltyul. Altfel, în meciul cu Italia, acest antrenor care cu ani în urmă a fost izgonit de la naţională de Hagi şi de Gică Popescu a susţinut un strălucit doctorat fotbalistic. Artistul barbutului şi omul ieşirilor necontrolate care îşi bloca jucătorii pe vremea cînd antrena Steaua a devenit în această seară unul dintre cei interesanţi antrenori din lume. Iertaţi-mă că mă autocitez, dar o fac şi pentru că Piţurcă a reuşit să metamorfozeze jocul echipei în această seară. Cu cîteva zile înainte am scris pe blog:

„În faţa disperării lui Donadoni care îşi va trimite echipa la atac, marele antidot ar fi o atitudine ofensivă, care să speculeze din primele minute probabila aşezare avansată în teren a italienilor. Dacă Piţurcă va merge tot la un joc defensiv, de uzură, cu faza de atac construită fără mare convingere, mai mult ca să treacă timpul cu mingea în terenul adversarilor, mai devreme sau mai tîrziu italienii vor da un gol, fiindcă ei ştiu să desfacă apărări aglomerate. Mai intervine aici o întrebare: Mutu şi Chivu, care joacă în Italia, vor fi atît de motivaţi de Piţurcă, încît să uite că după CE vor da ochii tot cu suporterii italieni la echipele lor de club?”

Acum, după meci, să recunoaştem totuşi două lucruri mai puţin convenabile, dar esenţiale. 1.Arbitrul le-a anulat italienilor un gol valabil în prima repriză. 2. La faza care a dus la lovitura de la 11 metri, patru arbitri din cinci, n-ar fi dat nimic. Nu spun că arbitrul a fluierat pentru noi, Dar o dată a greşit în favoarea noastră, iar a doua oară mai mult ne-a dat penaltyul decît a fost obligat să ni-l acorde. Şi ajungem la ratarea lui Mutu. Obosit, hingherit şi de gîndul celor 12 milioane de dolari pe care trebuie să le plătească la Chelsea, plus gîndul că se va întoarce în Italia după Campionatul Europen, Mutu nu trage