Amatorii literaturii clasice cu perversiuni sexuale probabil că sînt încîntaţi că marele edec al Noului Roman şi-a depus ultima ofrandă literară pe altarul sexului.

Prin anii 70, cînd îl citeam pe A.R-G cu creionul în mînă, începeam să mă plictisesc după cîteva zeci de pagini şi nu-i mai urmăream decît tehnica literară. După aproximativ acelaşi număr de pagini mi s-a întîmplat acelaşi lucru şi cu ultima sa carte. Tradusă excelent de Dumitru }epeneag şi cu o postfaţă entuziastă semnată de Bogdan Ghiu pentru editura ACT, ultima apariţie antumă a lui A R-G e o reverenţă făcută lui Sade şi urmaşilor săi, dar şi, într-o certă măsură, clasicilor francezi din secolele 18 şi 19 care s-au aventurat, iniţial sub pseudonim, pe terenul literaturii licenţioase.

Cîteva cuvinte despre carte.

O voce ne introduce mai întîi într-o încăpere fantasmatică în care apare o copilă, iar apoi un bărbat care pare a fi profesorul ei. Aflăm, treptat, că e vorba de tată şi fiică. Tatăl îi cere copilei să citească literatură erotică şi o biciuieşte peste fund dacă nu nimereşte intonaţia corectă. Tot treptat aflăm că am pătruns într-o lume în care femeile sînt întrebuinţate ca jucării sexuale de la cea mai fragedă vîrstă. Sînt vîndute de mici ca sclave, iar legislaţia îngăduie şi chiar încurajează torturarea lor, pentru vini reale sau imaginare. În piaţa publică, înainte de a fi decapitate, sînt violate în public de călăii lor, pentru ca aceştia din urmă să-şi poată face meseria fără să le tremure mîna din cauza atracţiei sexuale faţă de condamnatele dezbrăcate cărora trebuie să le taie capul. Tot aici părinţii îşi obligă fetele să se prostitueze sau le mărită cu contracte mai mult sau mai puţin avantajoase, în funcţie de clauzele prevăzute în contract. Pălmuirea sau biciuirea sînt mici jocuri erotice în comparaţie cu diverse alte grade de tortură, inclusiv cele care îi dau dre