Acribios cercetător literar, Niculae Gheran este dublat de un moralist iar acesta la rîndu-i e însoţit de un autor cu o scriitură suculentă. Reconstituirea trecutului favorizează în cazul d-sale o alonjă a consideraţiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente revolute, se potriveşte, în nuanţele ei de incredulitate, de relativism consumat, şi prezentului ce n-ar putea fi decît urmarea lor mai mult ori mai puţin fidelă. Un aer "cronicăresc" se insinuează între liniile ce dau seama de "mersul lumii". Schimbările sunt mai curînd de distribuţie şi decor decît de fenomenologie morală, ultima recurentă în desfăşurarea noilor scenarii: "Atunci, ca şi azi, asistam la eterna ciondăneală dintre tineri şi bătrîni, sub privirile debusolate ale unei generaţii de scriitori scoase din drepturi, între care Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, dar şi ale multor mînji ce tropăiau în grajdurile de partid, dornici să ajungă cît mai repede în arenă". Autorul nu evită termenul crud, comparaţia ghimpoasă, "în anul 2000, aveam două volume inedite din opera lui Rebreanu, două sicrie pe care nu izbuteam să le îngrop în vreo tiparniţă românească". O sapienţă de ins care a văzut multe îl îndeamnă a se opri asupra aspectelor de instabilitate, de efemer ale vieţii literare, la ceea ce s-a numit doctrinar "mutaţia valorilor estetice", însă cu o privire "bătrînească" ce pare a se situa deasupra teoriilor, o privire venind mai din trecut şi pe care actualitatea pare a o certifica. O empirie sieşi suficientă se pronunţă în remarcile d-sale care, ocolind speculaţiile savante, se adresează bunului simţ. "Oameni mici şi oameni mari ... Dumnezeu ştie cine şi cum îi măsoară, cîtă vreme dimensiunea lor diferă de la o zi la alta". Sau: "Mai aproape de noi, pe vremea lui Eminescu, un poet ca Vasile Bumbac beneficia de o mai mare notorietate. Dacă la bursa valorilor haz