- Editorial - nr. 115 / 13 Iunie, 2008 Ne-am obisnuit _ si inca demult, din primele zile ale ciudatei si interminabilei tranzitii romanesti! -, ca hotii patentati sa strige "hotii!", mafiotii furiosi sa arate mereu spre altii, cu degetul intins si cu ochii iesiti din orbite: "Uite, mafiotii!". Tremurand de ingrijorare, ca-si pierd ciolanul de ros, hotii si mafiotii sunt azi prinsi, deopotriva, in detestabila competitie sonora: cine striga mai cu putere acela-i mai mare si mai tare! In aceasta atmosfera generala, tipic romaneasca, unii au transformat campania electorala din aceasta primavara intr-o atmosfera cu miros de jalnica latrina. Se da cu parul in cap, fara pic de mila, se trage cu pistoalele, se scoate cutitul, se injura birjareste, se calomniaza, se inventeaza. Scopul scuza mijloacele! Prietenii devin dusmani, se bat intre ei precum chiorii, pentru functia de primar candideaza socrul cu ginerele, verii, fostii colegi de scoala si de facultate. Se injura copios, isi spala rufele in public pe Dambovita, pe Olt, pe Arges, pe Siret, pe Mures, pe Somes, pe Cris si pe Iza. Fara pic de retinere, fara rusine, fara piedica necesara la gura. Totul, in numele aceleiasi invocate democratii care transforma existenta zilnica a unora, orgoliile nemasurate in regretabile imagini grotesti si caragialesti. Dupa cele petrecute in primul si al doilea tur de scrutin, se pare ca cei mai inversunati sa lase aceasta imagine de campanie terifianta, greu de suportat de un om cat de cat normal, ar fi PD-L-istii domnului Traian Basescu. Ne intrebam, pe buna dreptate, de ce trebuia sa intervina, partizan, in campania electorala Traian Basescu, incalcan-du-si abuziv prerogativele de presedinte al tuturor romanilor, nu doar al unui singur partid (PD-L), de fapt, condus de el, din umbra? Sfaturile lui, in fata unui restaurant bucurestean, locul lui predilect, dupa o intalnire cu Adriean Vi