Surprinzător şi captivant experiment la Humanitas: Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu şi Ioana Pârvulescu se reunesc precum jazz man-ii într-o jam session şi ne oferă cinci proze construite pe tema iubirii fulgerătoare.

„Coup de foudre“, cum ar ofta nostalgic sexagenarii. „Love at first sight (my ass)“, ar exclama casant adolescenţii de acum, crescuţi buruienos în sarcasm şi dizarmonie.

Cinci proze rafinate, desăvârşite stilistic, pline de nobleţe, ambiguităţi poetice şi ludic deopotrivă, legate de ideea iubirii ca (auto)revelaţie, iniţiere, trăire extatică, resemnare sau agonie. Ordonate precum capitolele de roman, cele cinci ipostaze ale fulgerării acoperă o viaţă de om, de la frenezia teen ager-ului la suprema amăgire a septuagenarului.

La un capăt, puştanul de 14 ani din povestea lui Gabriel Liiceanu, invadat de elanuri cavaleresc-metafizice, dorindu-şi împlinirea erotică în moarte (depăşirea Limitei) şi plănuind febril o sinucidere olfactivă în doi, prin inhalarea miresmelor revărsate divin-letal de zeci de crini.

La celălalt picior al podului, Ioana Pârvulescu toarnă în tipare narative dulcile chinuri senzual-crepusculare ale bătrânului Cioran, cel îndrăgostit de nărăvaşa Friedgard Thoma din Köln, paradoxala cădere în... raiul sfâşierilor, prin care Pantocratorul crud, fanatic şi fără măsură din fiinţa cioraniană şi-a ispăşit o viaţă de ezitări între istorie şi utopie.

Iar la mijloc, două fete şi jumătate. Studenta Adrianei Bittel, arhistudioasa cu psihologie labirintică, atrasă de lumea excentrică a boemei artistice din underground-ul bucureştean, trăind aburos, livresc şi cast, cu trista graţie a irecuperabilului, o iubire fulgerătoare, îmbibată de virtuţi paideice.

Ei îi urmează tânăra asistentă medicală, de un serafism amuţitor, din proza de magic