România are, nu mai încape nici o îndoială, multimilionarii ei în valută. Mulţi dintre ei duc o viaţă de lux. Unii la vedere, pe ecranele televizoarelor, exhibîndu-şi casele, maşinile sau bijuteriile, alţii mai discret, ferindu-se de luminile rampei, aproape necunoscuţi opiniei publice. Evident, oamenii cu bani din România sînt mult mai puţin excentrici decît, de exemplu, noii îmbogăţiţi ruşi. Faptul vine din diferenţa de avere. Dacă ruşii au luat cu asalt staţiunile turistice de lux din Europa, românii îndrăgostiţi de imagine preferă să fie surprinşi de paparazzi parcîndu-şi maşina de lux în faţa vreunei cafenele din Piaţa Dorobanţi. Dacă ruşii au cumpărat echipe de fotbal pe care le-au dus în fazele finale ale "Champions League", milionarii români, proprietari de cluburi de fotbal, îi aleargă pe unii şi pe alţii cu valizele pline cu bani pentru a prinde un loc bine plătit abia în grupele competiţiei europene de fotbal. Oamenii cu bani din România au deja la îndemînă cea mai mare parte dintre ingredientele luxului. Nimic din ce este bogăţie nu le este străin: maşini, vile, haine, accesorii, bijuterii. Din păcate, bogaţii României au un mare dezavantaj. Vrînd-nevrînd, ei îşi amestecă existenţa cu cei săraci. Şi nu doar săraci, ci şi prost educaţi. Astfel, pe străzile Capitalei şi pe şoselele patriei se întretaie maşinile de lux cu cele din care urlă pe geam manelele, pe litoral, hotelul civilizat este la doi paşi de plaja populată cu vînzători ambulanţi de seminţe. Este un tablou colorat, compus din sărăcie şi bogăţie, din rafinament şi bădărănie, din discreţie şi lălăială zgomotoasă.

Ideal ar fi ca luxul să fie însoţit de bun-gust şi completat de rafinament şi bună-creştere. O astfel de situaţie este o rara avis în România. De ce? Pentru că majoritatea celor bogaţi din România provin dintr-o zonă nebuloasă. Vorbesc o limbă română aproximativă, au atitudin