După 16 luni de campanie în alegerile preliminare, cînd victoria se muta dintr-o tabără în alta după criterii greu de descifrat prin prisma ideilor lansate în discursurile concurenţilor, Barack Obama s-a declarat cîştigător al cursei din Partidul Democrat, pe 3 iunie, la Minneapolis. Senatorul de Illinois trebuie să-i convingă pe partizanii lui Hillary Clinton (ea i-a promis din vîrful buzelor că o să-l susţină) că el poate produce schimbarea aşteptată nu doar de negri, de tineri şi de membrii profesiilor liberale, susţinătorii lui cei mai vizibili. Mulţi dintre alegătorii democratei Hillary Clinton în cadrul primarelor spun că vor vota pentru republicanul McCain la alegerile generale. Probabil şi mai mulţi gîndesc aşa. Pentru a deveni preşedintele Statelor Unite, Obama va trebui să ţină un discurs convingător şi pentru cei care dintr-un motiv sau altul cred că McCain e cea mai puţin proastă variantă posibilă.

În primul său discurs de candidat (pînă acum fusese candidat la candidatură), el a atacat problematica economică, răspunzînd astfel reproşului, nu o dată formulat, că deşi ţara traversează o criză, el nu face decît să se refere în termeni vagi şi optimişti la posibilităţile de a reechilibra situaţia. Încă din faza alegerilor preliminare s-a constatat că Obama are puţine voturi de la "gulerele albastre", muncitorii albi, unii dintre ei ameninţaţi că-şi vor pierde locuinţa din cauza crizei creditelor, toţi nemulţumiţi de faptul că preţul benzinei a ajuns la 4 dolari galonul; şi asta într-o ţară unde deplasarea cu automobilul, departe de a fi un răsfăţ, este condiţia necesară pentru a putea ajunge de acasă la locul de muncă şi înapoi. Astfel, Obama a promis că odată ales preşedinte va acorda un stimul de 50 de miliarde de dolari pentru revigorarea economiei, va spori ajutorul de şomaj, va acorda nişte sume celor care riscă să-şi piardă locuinţa; toate l