Mai sunt cateva ore pana veti decide cine va fi primarul localitatii unde locuiti pentru urmatorii patru ani.

Fiecare candidat a incercat prin diferite metode sa va convinga ca el este cel mai bun, cinstit si destoinic om de pe fata Pamantului.

Din pacate metodele lor nu sunt de cele mai multe ori cinstite. E posibil ca multi dintre voi sa fi fost manipulati prin discursurile lor politice.

Ce este manipularea?

Manipularea se bazeaza pe o strategie centrala, uneori unica: reductia cea mai completa posibil a libertatii auditoriului de a discuta sau de a rezista la ceea ce i se propune.

Acesta strategie trebuie sa fie invizibila, caci dezvaluirea ei ar arata ca exista o strategie, un calcul care specifica manipularea, cat despre disimularea ei in ochii publicului.

Metodele de manipulare avanseaza mascate. In actul de manipulare, mesajul, in dimensiunea sa cognitiva sau sub forma sa afectiva, este conceput pentru a insela a induce in eroare, a face sa se creada ceva ce nu exista.

Manipularea consta in a intra prin efractie in mintea cuiva pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament fara ca el sa stie ca efractia s-a produs. Totul se gaseste acolo, in acest gest care se ascunde de el insusi ca manipulator. Acolo rezida violenta sa esentiala.

De fapt, spre deosebire de violenta fizica, instituind o interactiune explicita, violenta psihologica sau cognitiva pe care manipularea o implica isi datoreaza intreaga eficacitate disimularii sale.

Si mecanismele tehnice de constructie a mesajului manipulator releva o dubla preocupare: cea de a identifica rezistenta care le-ar putea fi opusa si de a masca demersul in sine.

In politica, prototipul seducatorului este demagogul, personaj deja bine cunoscut grecilor antici.

Euripide il descrie