Sfîrşit de săptămînă în Bucureşti. Capitala este dintr-odată un oraş diferit, pentru simplul fapt că se poate circula normal. Mă aventurez aşadar să merg cu maşina la Bookfest.
Evenimentul s-a aşezat în conştiinţa şi habitudinile bucureştenilor, chiar dacă nu arată încă precum Salonul de Carte de la Paris, aşa cum sugerează ministrul Culturii. Lume multă, cărţi şi mai multe. Te întîlneşti cu toată lumea cu care te aşteptai deja să te întîlneşti, în jurul lansărilor de carte au loc ecumenii politice şi intelectuale dintre cele mai surprinzătoare, se schimbă idei şi amabilităţi ca pe vremuri la Şosea. În sălile supraîncălzite pluteşte o anumită atmosferă de comunitate. De comunitate urbană, aş îndrăzni să zic. Bucureştiul se întîlneşte pre sine într-un spaţiu de mare capitală.
Părăsesc pavilionul de la Şosea şi mă îndrept spre centru. Pe drum, mă opresc la Muzeul Ţăranului Român, unde tocmai a fost dată la cheie o primă "grădină bucureşteană", cu flori locale şi varză, meri şi viţă-de-vie, pietriş şi garduri de lemn, care a "domesticit" spaţiul interior al muzeului. Este opera unui grup de arhitecţi şi studenţi peisagişti, finanţată de o mare companie, care ştie să-şi facă (şi) publicitate. "Credeţi că ni s-ar permite să ne ocupăm şi de spaţiul verde din faţa muzeului, dinspre Kiseleff?" - mă întreabă I. "Nu le cerem nici un ban!" - mai precizează ea, plină de speranţă. "De ce nu?" - dau eu să răspund. Apoi mă întreb singur: "De ce da?".
Ajung, în sfîrşit, în zona Piaţa Romană. Pe stînga, pe strada Pictor Verona, Street Delivery. Pe dreapta, pe strada Mendeleev, un vîrf al acestui iceberg numit TUB (Transcentral Urban Bucureşti). Amîndouă străzile au fost închise şi au devenit pietonale, adăpostind o diversitate de "evenimente urbane" şi de prezentări de proiecte care mai de care mai interesante şi mai ingenioase. Unele mai "culturale", altele ma
