Vrem, nu vrem, harta fiecărei zile este "hotărîtă", adică are hotarele pe care i le impune presa. Presa desenează agenda cotidiană a ţării şi a locuitorilor ei, presa decide ce este important şi ce e accesoriu, ce trebuie să stea în centru şi ce e condamnat la marginalitate. Nimeni nu e dispus să pună la îndoială ierarhia evenimentelor, aşa cum apare ea în buletinele de ştiri, editorialele şi dezbaterile oferite publicului de ziare şi televiziuni. În genere, pe primele locuri sînt evenimentele politice şi sportive. Sau ştirile senzaţionale, indiferent din ce domeniu. Sau catastrofele. Stai la televizor sau răsfoieşti publicaţiile zilnice şi afli pe ce lume eşti, afli "cum merg lucrurile". Dar în timp ce la rampă se petrec tot soiul de acrobaţii spectaculoase (alegeri, suspendări ale preşedintelui, referendumuri, conflicte între partide sau în interiorul partidelor), în lumea largă se petrec o mulţime de alte lucruri. Obligată să aleagă interesat şi să gîndească lucrativ, presa sacrifică, inevitabil, evenimentul preţios, dar discret, policromia inepuizabilă a faptului divers, bogăţia de substrat a marginalităţii. Ştirile ne vorbesc despre un registru sonor, dar foarte restrîns al realului. Îndărătul acestui registru, lumea îşi vede de ale ei, paralelă cu politica şi cu zvonul, orientată spre alte centre decît cele prestabilite de experţii în comunicare şi informaţie. Lumea e mai interesantă, mai diversă, mai surprinzătoare şi mai nelumească decît lumea emisiunilor de ştiri şi a editorialelor. De multe ori, evenimentele adevărate, cu bătaie lungă, se petrec în penumbră, la margine, abia percepute.
Dar nu e vorba numai de evenimente mari care trec neobservate. E vorba şi de evenimente pur şi simplu semnificative, care ar merita - cel puţin la fel ca acelea scoase în vedetă de gazetari - atenţia şi comentariul nostru.
Un exemplu: cînd ieşi cu maşina din
