În mai 1997, Sorin Oprescu a primit, din partea guvernului, Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Sursa: Mihai Spiridonică
1 /.
El a cerut să fie recunoscut drept „Luptător cu merite deosebite“ după opt ani de la Revoluţie, invocând activitatea medicală desfăşurată în decembrie ’89, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti (fost Municipal).
Chirurgul răniţilorşi paznicul spitalului
„În după-amiaza zilei de 21.12.1989, în urma aflării evenimentelor din Capitală, am venit de urgenţă la locul de muncă în calitate de chirurg, asistent universitar în Clinica de Chirurgie II, unde am rămas până după 28.12.1989“, scrie Oprescu în memoriul înaintat Secretariatului Comisiei pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei Române din Decembrie ’89. Ca membru al echipelor operatorii, Doctorul susţine că a îngrijit nu mai puţin de 350 de pacienţi, „marea lor majoritate răniţi prin împuşcare sau agresiune“.
El spune că a acordat ajutor necondiţionat, mulţi dintre pacienţii săi rămânându- i necunoscuţi, pentru că „au refuzat să-şi declare identitatea şi formele de evidenţă legale“. Dincolo de activitatea medicală pe care a prestat-o timp de şapte zile, cât a stat „cantonat“ la spital, Sorin Oprescu a declarat că a jucat şi rolul de paznic al unităţii sanitare, decizie luată în urma întrunirii unui comitet FSN. „Am participat la asigurarea securităţii spitalului, aflat sub focul unor trăgători necunoscuţi, aflaţi în clădirea în construcţie a Casei Radio“, precizează Doctorul în memoriu.
De asemenea, el spune că a făcut parte dintre cei care asigurau aprovizionarea spitalului şi verificarea chimico-biologică a apei şi igienei. „Deoarece aceste activităţi au caracter aparte de luptă şi umanism, în sprijinul Revoluţiei, solicit aprobarea de acordare a titlului «Lupt
