În urmă cu 34 de ani, Mariana Simionescu ridica deasupra capului trofeul de la Roland Garros acordat junioarelor. În 2008, Simona Halep a reuşit aceeaşi performanţă. Ea a învins-o în

În urmă cu 34 de ani, Mariana Simionescu ridica deasupra capului trofeul de la Roland Garros acordat junioarelor. În 2008, Simona Halep a reuşit aceeaşi performanţă. Ea a învins-o în finală pe buna ei prietenă, Elena Bogdan, scor 6-4, 6-7, 6-2 şi a intrat astfel în cartea de istorie a tenisului românesc.

Cum a fost să joci finala împotriva prietenei tale?

A fost emoţionant, mai ales că şi atmosfera a fost extraordinară. Când am intrat pe teren, tremuram. Abia după ultima minge m-am simţit fericită. A fost un turneu greu şi mă bucur că am reuşit să-l câştig. Este primul titlu care mă face cu adevărat fericită.

Cum ai sărbătorit acest succes?

M-am întors în ţară imediat după meci, deoarece părinţii mei erau naşi la o nuntă din Constanţa. Când am ajuns la restaurant, toată lumea a început să aplaude. A fost frumos. Cred că în acest weekend voi ieşi într-un club cu prietenii şi colegii de şcoală şi voi petrece atunci.

Vei petrece şi cu iubitul...

La ce program am, nu am timp de aşa ceva. În schimb, am foarte mulţi amici. Şcoala şi antrenamentele îmi ocupă cea mai mare parte a timpului.

Cine te-a dus prima oară la tenis?

Părinţii, evident. Îl însoţeam pe fratele meu la antrenamente şi atunci am pus mână pe o rachetă de tenis. Am schimbat câteva mingi cu antrenorul Ion Stan, iar acesta le-a spus părinţilor că am potenţial.

Cum se face că o fată care se pregăteşte în ţară a obţinut un astfel de succes?

Simplu. În Constanţa am o echipă de antrenori foarte bună. Şi, din când în când, mă mai pregătesc la Bucureşti, cu lotul naţional. Încă nu am fost să mă pregătesc în străinătate.

Ce mai urmează după acest titlu la