File uitate din istoria aromanilor
De cand se stiu, aromanii isi cauta in zadar dreptatea. Un neam crucificat. Un neam haituit si tragic, alungat de peste tot pentru credinta sa ortodoxa, pentru bogatia si teribila lui mandrie de a ramane ceea ce a fost inca de la inceputurile crestinismului: neam de pastori, de oameni liberi
Sub paza crucii
O data in an, pe 23 mai, vlahii se aduna pe unde pot, se bucura si se veselesc, neuitand niciodata sa aprinda o lumanare de pomenire - pentru tragica litanie de morti, surghiunuri si reprimari religioase, la care si-au dat mana, intr-o ciudata infratire, musulmani albanezi, catolici austrieci si greci ortodocsi. Vlahii aromani erau prea avuti ca sa nu starneasca ura si pizma celor de alt neam. In toata Europa estica, erau cei dintai, numerosi si vrednici, ciobani si negustori grozav de bogati. Nici nu ne dam seama de numarul si importanta lor. In 1700, cand la Atena traiau doar cateva mii de oameni, la Moscopole, in Albania, existau 70.000 de locuitori. In multe privinte, orasul era egalul Vienei sau al Venetiei. Avea 24 de biserici, tipografie, biblioteci, Universitate si chiar o Academie. In casele lor cu etaj, veranda si acoperis de tigla, vlahii se bucurau de apa curenta si canalizare, iar in munte construisera un intreg apeduct placat cu ceramica, prin care curgea laptele proaspat muls de la oi, pana la centrul de prelucrare din oras. Cand la Berlin se ridicau, in anul 1100, primele case de lemn, Moscopole numara deja multime de manastiri si catedrale, negustorea aur si stofe scumpe, mobilier regal si nemaivazute flori aduse tocmai din Olanda, starnind invidia austriecilor si a printilor venetieni, cu frumusetea si bogatiile argintariilor fasonate de mesterii cei vestiti ai locului.
Dumitru Pasima De Ziua Aromanilor vlahi, se cuvine sa ne amintim o clipa de Moscopole si de
