"Cu creierii aprinsi de teatru"...
...Asa am pornit spre Sibiu, asa am respirat la Sibiu si asa am plecat de la Sibiu in aceasta vara voioasa si proaspata, o vara blagoslovita de Dumnezeu cu multe ploi, cu mult soare si cu multa Cultura!
Am indraznit sa "imprumut" titlul acestor note de la insusi... Eminescu, cel care, in 1864, isi intrerupe studiile incepute tocmai la Cernauti, ca sa vina la Sibiu, manat de dorinta fierbinte de a pune in scena piesa lui Alecsandri - "Iorgu de la Sadagura". In acelasi an isi si vede visul implinit: piesa "Bardului de la Mircesti" este jucata, in viziunea Poetului, de elevii romani de la Gimnaziul catolic.
Nu stiu cum va fi fost Romania vazuta de Eminescu in urma cu atatia si atatia ani. Cea vazuta de mine, din autocarul care ducea ziaristii invitati la aceasta minune aproape neintrerupta (200 de manifestari dedicate teatrului: spectacole, lansari de carte, vernisaje, conferinte de presa etc.), era de o nesperata frumusete. Natura era victorioasa peste tot. Privelisti bucolice cu cai rotofei, pascand pe tapsane "grase", de un verde intens, cu turme de oi si cirezi bogate de vaci, parca desenate de un anume pictor vizionar dornic sa stearga din mintea noastra, imaginea "eternei" Romanii sarace si umilite. Umflat de ploi, galben si lenes ca o uriasa anaconda, Oltul serpuieste printre dealuri si munti verzi, unii inca acoperiti de zapezi. La intrare, Sibiul arata ca un oras modern, sufocat de reclame pestrite si benzinarii de tot felul. Dar in "inima" lui, ramane acelasi burg de poveste, cu case vechi, trufase, colorate viu ca in "Hansel si Gretel", pandindu-ne de sub "pleoapele" acoperisurilor stacojii. Din ferestrele palatului sau baroc, baronul Samuel von Bruckenthal priveste oarecum nelinistit forfota din ce in ce mai "talazuita" a multimii de copii, tineri, batrani, romani, unguri, sasi, japonezi, chinezi, engl
