Directoarea Bancii de Resurse Genetice Vegetale din Suceava

"In politica agricola a Romaniei este ultimul moment in care se pot lua masuri pentru protejarea patrimoniului de seminte taranesti traditionale"

Legumicultura si, in general, agricultura romaneasca din ultimii 18 ani, a mers din esec in esec. De la rosiile taranesti, cu gust de gradina, cu care se fotografiau strainii, impresionati de gustul lor paradisiac, am ajuns sa punem in cosul zilnic niste imitatii tari ca piatra, fara gust si fara miros, semn al standardizarii genetice si al "fabricarii" lor industriale. Sunt celebrele rosii turcesti, italiene si olandeze, lipsite de gust, de savoare, de aroma. Chiar atunci cand provin din Vidra sau din alte sate din jurul Bucurestiului, rosiile de astazi sunt la fel de fade si de "cauciucate" ca acelea provenite din import, pentru simplul motiv ca semintele romanesti au fost inlocuite cu seminte mai ieftine si mai "productive" aduse din Occident. Situatia e similara la fasole, la varza, la ardei, la morcovi, la usturoi sau la ceapa. Legumele romanesti, traditionale, au fost tradate pentru "inlocuitori" de import. La fel s-a intamplat cu piata de seminte de porumb, grau, secara, mazare, bob etc., unde soiurile autohtone au ramas doar in amintirea producatorilor. Din nefericire, dupa 1990, dar mai ales dupa 2007, anul aderarii la UE, agricultura de tip intensiv explodeaza in Romania, practicata de marii latifundiari catre care, in mod nedrept, se indreapta grosul fondurilor UE. Ca urmare a subordonarii acestor mosieri de catre marile companii transnationale (care folosesc doar cateva tipuri de seminte pe tot mapamondul, afectand diversitatea biologica a Terrei), taranii romani se vad abandonati, descurajati, saraciti si obligati sa-si vanda pamantul sau sa renunte la semintele locale. Doar intr-un singur loc in tara, un grup de biologi, biochim