Peste 40.000 de oameni, din Oltenia si Banat, din zona de granita cu Iugoslavia, au primit, in noaptea de Rusalii a anului 1951, "biletul" spre Baragan. Iar acolo, gratuit, un loc de casa in pusta, marcat cu un tarus numerotat... Dupa cinci ani au fost lasati sa se intoarca acasa. Cati au mai ajuns, pentru ca unii au murit rosi de arsita, de munca, de suparare, altii s-au sinucis.
Trei dintre supravietuitori au acceptat o plimbare prin labirintul acelor amintiri triste... Baraganul, o Siberie fierbinte
In 18 iunie se implinesc 57 de ani de la deportarile in Baragan, actiuni de amploare intreprinse in 1951, de regimul comunist din Romania, cu scopul de a reloca fortat populatia care locuia de-a lungul granitei cu Iugoslavia.
40.320 de oameni, din 172 de localitati din Timis, Caras-Severin si Mehedinti, au primit domiciliu fortat in Campia Baraganului. In noaptea de Rusalii, in 18 iunie 1951, familii intregi au fost ridicate si trimise cu trenuri marfar intr-o directie necunoscuta lor. Aveau sa-si revada locurile natale – cei care au mai apucat sa le revada... –, dupa cinci ani. In Baragan, au fost obligati sa-si construiasca case din pamant batut, acoperite cu stuf sau paie.
Dupa ani de zile, cativa fosti deportati – printre ei, Silviu Sarafolean, Vasile Fantaziu si Lidia Iovescu, de la Asociatia Fostilor Deportati in Baragan Timisoara – s-au dus sa revada locurile cosmarului pe care l-au trait. Le-au descoperit la fel ca in prima zi cand au pus piciorul acolo. Pustii. Nimic nu mai aminteste de drama traita. Doar soarele arzator si cateva movile de pamant batucit, fostele lor cuiburi... Cu sania pe coama casei...
"Aveam patru ani cand am fost ridicat din Comlosu Mare si dus in Baragan, o data cu sora, parintii, bunicul si matusa mea, condamnati la domiciliu obligatoriu", povesteste Silviu Sarafolean, presedintele Asociatiei Fostilor De