Esecurile agentiilor de rating in evaluarea produselor financiare sintetice si opacitatea in crestere a pietelor financiare mi-au amintit de o faimoasa dezbatere in gandirea economica. Disputa calculatiei avut loc in perioada interbelica intre mai multi economisti de marca. Din una din tabere faceau parte Ludwig von Mises si Friederich von Hayek, care au sustinut ca pietele libere si existenta unor drepturi de proprietate clar definite sunt esentiale pentru o calculare corecta a costurilor si beneficiilor si pentru dezvoltarea economica; acestea erau principii foarte dragi pentru scoala austriaca de gandire economica. Hayek a subliniat si larga raspandire a informatiei in societate si, in acest context, rolul antreprenoriatului (cum a facut si Joseph Schumpeter) pentru progresul tehnologic. Cealalta tabara a folosit armele intelectuale ale lui Oskar Lange. Acesta a recunoscut importanta pietelor in dezvoltarea economica, dar a incercat sa contruiasca un mecanism al "socialismului de piata" (care se baza pe proprietatea sociala). Modelul lui Lange avea insa defecte majore. Unul isi avea originea in evaluarea inadecvata a capitalului, care submineaza acumularea acestuia ca sursa de crestere economica. Mai mult, antreprenoriatul nu putea sa se dezvolte in conditiile socialismului de piata, unde capitalul si asumarea riscului nu sunt recompensate adecvat.

In istoria moderna cel mai apropiat model de implementare a socialismului de piata au firmele cu "capital social" din fosta Iugoslavie, care a adus o oarecare prosperitate cetatenilor sai in comparatie cu ce s-a intamplat in economiile tipice de comanda din fostul sistem sovietic. Comunismul "Goulash", specific Ungariei, a fost de asemenea o incercare de a introduce reforme ale pietei

intr-o economie socialista. Insa sistemul (comunist) de comanda a fost sortit esecului. Chiar daca acest sistem de coman