Fac presa pe domeniul politic de 14 ani. Ca jurnalist am trecut prin trei rinduri de alegeri. Ce-am invatat in tot acest timp, inclusiv din propriile greseli, e ca riscul major al acestei meserii e sa te lasi condus de pasiuni. Cine nu intelege asta inseala de doua ori. O data pe el si a doua oara pe cei carora li se adreseaza. Pentru ca de cind e omul animal politic, adica dintotdeauna dupa umila mea credinta, pasiunea incetoseaza mintea uneori pina la orbire. Iar un ziarist “orb” e un ziarist “mort”, un non-ziarist.
E treaba politicienilor sa stirneasca emotii, sentimente, pasiuni si a celorlalti sa-i urmeze sau nu. Dar un ziarist trebuie sa stie ca in aceasta meserie a fi onest inseamna, in primul rind, a ramine lucid. Meseria asta, lua-o-ar naiba, e despre a face lumea mai transparenta nu de-a o schimba. Noi doar ii ajutam, dezvaluind-o, pe cei ce vor s-o schimbe s-o faca in cit mai buna cunostinta de cauza.
Stiu, e al naibii de greu sa stai deoparte cind stii ca de implicarea ta directa in batalie poate depinde o victorie pe care ti-o doresti, dar nu despre asta-i meseria noastra. Pot sa sufar in tacere pentru ca au cistigat ceilalti, sau sa ma bucur in acelasi fel cind cistiga “ai nostri”, dar respectul pentru meseria asta ma obliga sa ramin de partea tuturor celor care ma citesc sau ma asculta. Iar toti inseamna ambele tabere. Iar a ramine de partea lor inseamna a-i ajuta sa inteleaga. Laurii victoriei sau tristetea infringerii le apartine in totalitate. Noua ziaristilor, doar, privilegiul de a ramine “cold and quiet”.
PS- Draga Traian, sunt convins ca la aceasta ora stii deja despre ce era vorba in acest text scris de mine in focul alegerilor. Ne-am mai racorit, ne-a mai scazut tensiunea, si iata-ne deja un pic mai lucizi. Pentru cei care inca nu, fac o singura precizare: La ora la care am scris acel text nu mai aveam nici o indoiala asupr
