Cetele de căluşari din satele Doljului au străbătut ieri, de dimineaţă şi până la orele amiezii, străzile centrale ale Craiovei. Un loc tradiţional de întâlnire a fost şi de data asta Piaţa Centrală a oraşului, unde dansatori de toate vârstele au alungat ielele şi efectele acestora. Ramurile de pelin, prăjina cu năframă, repetatul „I-auzi, i-auzi!“ al Vătafului, prezenţa Mutului şi a Stegarului, dar, mai ales, jocul tămăduitor al căluşarilor au amintit orăşenilor puritatea obiceiurilor ancestrale, starea de taină şi de magic transmisă din generaţie în generaţie de moşii şi strămoşii noştri.

După un astfel de joc, când căluşarii din Brădeşti, conduşi de vătaful Ionuţ Covaciu, se adunaseră pe o terasă, în tradiţionalele lor costume populare, la un mic şi o bere (Coca-Cola, pentru copii), înainte de a pleca spre casă, am schimbat câteva cuvinte cu unul dintre ei, Alexandru Fota. Despre primirea în ceată şi alcătuirea acesteia, despre steag şi depunerea jurământului, despre Ciocul căluşului şi despre frumuseţea jocului ce urma să aibă loc după-amiază, în Poiană, la Brădeştii din Dos. „Copiii din ceată, pe care îi vedeţi, joacă foarte bine. Au fost cu noi şi anul trecut. Nu vrem să pierdem tradiţia asta foarte frumoasă pe care am deprins-o de la cei bătrâni. Ei nu mai pot, au mai şi murit din ei. E păcat de Dumnezeu să nu o ducem mai departe. De-aia şi luăm copiii cu noi“, mi-a spus Alexandru Fota, înainte de a pleca spre maşina ce avea să îi ducă acasă, să joace până către seară, pentru a alunga ielele ascunse, eventual, prin mitica Poiană din Brădeştii din Dos. Cetele de căluşari din satele Doljului au străbătut ieri, de dimineaţă şi până la orele amiezii, străzile centrale ale Craiovei. Un loc tradiţional de întâlnire a fost şi de data asta Piaţa Centrală a oraşului, unde dansatori de toate vârstele au alungat ielele şi efectele acestora. Ramurile de pelin, prăjin