Alegerile locale au constituit un pas urias in directia unui tip de politica redusa, din pacate, la un soi de concurs al personajelor cu puternice interese economice, ahtiate dupa noi tunuri si averi. Programele si blazoanele de partid s-au dovedit complet secundare. O competitie reala a fost vizibila doar pe alocuri, in majoritatea tarii – mai ales in regiunile in care urmeaza a fi cheltuite fondurile europene destinate infrastructurii de transport – predominand lupta crancena dintre diversii sustinatori ai capitalismului salbatic, de maxima permisivitate fata de orice fel de stratageme si trame, indiferent cat de maculate ar fi, atat timp cat recompensa materiala este una notabila.

Cazul Stefanesti a probat din plin fenomenul. Localitatea avusese parte, in trecut, de un alambicat schimb de terenuri girat de un general, sef al Marelui Stat Major al Armatei, chiar in ajunul primei tentative a tarii de aderare la NATO, in 1997. Demersul i-a inlesnit lui Gigi Becali iesirea din liga oamenilor de afaceri marunti si accederea intr-una net superioara. Ulterior, cumnatul generalului, contestatul primar Rababoc, a sustinut la randul sau afacerea, trezindu-se, pana la urma, in ochiul furtunii, respectiv in centrul bataliei dintre cele doua bande de slugi ale "lorzilor razboiului", decisi sa isi adjudece domnia Stefanestiului si, implicit, tunurile imobiliare aferente. Noile metode "mai de la tara" vor invada, probabil, curand si Capitala, unde tranzactionarea terenurilor valorand sume astronomice depinde de semnatura unor politicieni afabili, ajunsi in functii de raspundere in cadrul Primariei Generale.

Vina pentru regresul democratic pe care Romania il traieste in prezent nu trebuie insa cautata doar in fanariotismul politicienilor, in mentalitatile inapoiate ale unei bune parti a populatiei rurale sau in catastrofa comunismului. De fapt, Romania urme