“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.
“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.
O franţuzoaică veritabilă. Aşa părea Maria Tănase străinilor şi în special francezilor. Nu întîmplător, artista a fost deseori numită “Edith Piaf a României”. Dar nu a fost nici pe departe preţuită precum diva muzicii din Franţa.
PORTRET. “Ea nu s-a mulţumit să cînte doar de dragul cîntecului. Ea s-a străduit să se cultive, să înveţe, să tindă către un cît mai vast orizont. Asculta muzică cultă de cea mai bună calitate. Şi-a luat profesori şi a învăţat limba franceză, germană şi engleză. Şi-a format o personalitate care întrunea calităţile cele mai nobile ale poporului din care făcea parte şi de care s-a simţit neclintit puternic legată. Demnă în orice împrejurare, combativă, neînfricată, a înţeles de-a lungul vieţii să înfrunte pe oricine se atingea de libertatea poporului”, nota Harry Brauner, unul dintre cei mai importanţi formatori ai cîntăreţei Maria Tănase.
Datele naşterii sale – al treilea copil al unei familii de grădinari din mahalaua bucureşteană Cărămidari – nu indicau faptul că Maria poate atinge un nivel de rafinament asemănător celui dobîndit prin educaţie la înalte şcoli. În clasa a III-a Şcolii de fete Heliade Rădulescu, fetiţa a rămas chiar corigentă la matematică şi limba franceză, abandonînd şcoala un timp, pentru a-şi ajuta familia la grădină.
DISTINCŢIE. Franceza, care i-a pricinuit nepromovarea în clasa a IV-a, a ajuns însă în cele din urmă să fie una dintre iubirile vieţii ei. A ajuns să cînte impecabil în limba lui Baudelaire. Textele a patru piese magistral interpretate de Maria – “Cine iubeşte şi lasă”, “Uhăi, bade”, “Doină din Dolj” şi “Iac-aşa” – au fost t
