“Desteapta-te române, din somnul cel de moarte

În care te-adâncira barbarii de tirani

Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta

La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

Acum ori niciodata sa aratam în lume

Ca-n aste mâini mai curge un sânge de roman

si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume

Triumfator în lupte, un nume de Traian.

Înalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,

Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii

Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stâne,

Batrâni, barbati, juni, tineri din munti si din câmpii !

Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine

Româna natiune, ai vostri stranepoti

Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,

Viata-n libertate, ori moarte striga toti.

Pe voi va nimicira a pizmei rautate,

si oarba nemurire la Milcov si Carpati !

Dar noi patrunsi la suflet de sfânta libertate,

Juram ca vom da mâna sa fim pururea frati !

O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,

Pretinde de la fiu-si azi mâna de-ajutor !

si blastamata cu lacrimi în ochi pe orisicare

În astfel de pericol s-ar face vânzator.

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama cu inima duioasa,

Va cere sa trecem prin sabie si foc !

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,

Acum se-ncearca cruzii în oarba lor trufie,

Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata,

Uniti-va în cuget, unitiva-n simtiri !

Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata

Prin intriga si sila, viclene uneltiri !

Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina

Deviza-i libertate si scopul ei prea sfânt;

Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina @