La 14 ani, a furat placa memorială a lui Amza Pellea, să vândă cuprul la kilogram. Până în zori, „l-au aflat“. Câţiva ani mai târziu, s-a aventurat la Şimian şi a lăsat cablurile pe calea ferată să le taie trenul. „L-au aflat“ din nou, şi de data asta l-au trimis în arest. Ca să nu facă masaj, să nu spele ciorapii şi să aibă cazare la nivelul întâi, cel al băieţilor şmecheri, s-a bătut din prima zi, iar lama i-a lăsat primele semne pe corp. Am intrat în penitenciar, având în minte ceea ce spun angajaţii instituţiei aproape de fiecare dată: să nu crezi tot ceea ce ţi se spune. Laviniu e închis pentru multe fapte, de la furt, la consum de heroină şi tentativă de omor. Ochii mari, verzi, umbriţi de gene lungi şi dese, şi mâinile tatuate până aproape de degete sunt primele lucruri pe care le observi la tânărul de 24 de ani. Poartă un şort de culoare lila şi o bluză bleu de trening, cu mâneci lungi. Pe gât, lama unui cuţit a brăzdat odată câteva linii paralele. A stat în arest la Găeşti, Iaşi, Brăila, Poarta Albă şi Jilava. „Cea mai scârboasă puşcărie e asta. Eram pe restrictiv. Stăteam trei inşi într-o cămăruţă, cu un pat şi WC-ul lângă el“, îşi aminteşte el. „Nu puteai să mişti, că săreau la gâtul tău. Dacă citeai un ziar şi-l foşneai, săreau la tine că-i deranjezi“.

Micul afacerist Nu poţi să-ţi vezi pur şi simplu de treabă şi să nu se lege nimeni de tine. „La puşcărie, e altfel“, rezumă Laviniu viaţa după gratii, zâmbind uşor. „Mie mi-a plăcut să nu mă comande nimeni nici aici, nici afară. De mic eram aşa. Mă duceam la şcoală, da’ nu prea-mi plăcea cartea. Aş fi vrut să umblu aşa, fără să-mi spună nimeni ce să fac. Atunci m-am apucat de furat, să fac rost de bani. Pe la 14 ani, am luat într-o noapte placa memorială a lui Amza Pellea. Cuprul era atunci vreo 70 de mii (lei vechi - n.r.) kilogramul şi ea cântărea cam o sută de kilograme. Asta a fost prima fapt