„Evenimentul zilei“ l-a vizitat la Lausanne pe Marius Daniel Popescu, românul care a uimit lumea literelor din Europa cu romanul său „Simfonia lupului“. De la gara din Lausanne, a treia staţie pe stânga, la Biserica Saint-François. De aici începe excursia cu troleibuzul numărul 7, condus de scriitorul Marius Daniel Popescu. O aventură prin oraşul de adopţie, prin inima şi mintea unui om pentru care totul pare poezie. Sursa: Octavian Cocoloş

„Asta că sunt prozator e, aşa, pentru istorie, să dau eu o mărturie literară asupra lumii în care am trăit. E vrăjeală cu proza, eu mă simt tot poet, scriu versuri mereu, mereu“, spune Daniel, omul care a câştigat, în acest an, premiul „Robert Walser“, pentru romanul „Simfonia lupului“.

Joacă pe un post romantic: libero

Marius Popescu e un om norocos. Spre deosebire de Cristian Popescu, marele poet care şi-ar fi dorit să fie vatman şi să-şi plimbe rimele pe străzile murdare ale Bucureştiului şi n-a mai apucat pentru că a murit la 36 de ani, Marius trăieşte zi de zi minunea de a fi în mijlocul oamenilor. De a-i asculta, cu urechile ciulite, de a nota pe carneţel, la stopuri, toate ideile, toate cuvintele cu care se joacă seara acasă în faţa colii de hârtie.

Şi Euro 2008 îl fascinează, pentru că e fotbalist amator într-o ligă semiprofesionistă. Joacă în echipa TL, a transporturilor publice din Lausanne. E libero, fundaşul acela mai retras, mai singur, ca un lup, un post romantic, greu de găsit azi în fotbalul mare. A văzut meciurile cu Franţa şi cu Italia acasă, împreună cu mai mulţi prieteni, şi spune: „M-au chemat nişte italieni pe la ei, dar ce să caut, să mă enervez, să pocnesc vreunul, că, ştii, eu sunt «Lupul», sunt mai răzvrătit... Băieţii noştri au fost de senzaţie. Lobonţ «a marcat» cel mai mult, n-ai văzut, cu Italia «a marcat» vreo şapte...“. Mutu, cu căderile şi ridică r