"Vai, azi am vazut o emo-kid", mi-a povestit maÂma, cu un amestec de mandrie si dezgust. Mi-a explicat cum fata avea geanta "de postas", cum avea bretonul pe ochi si cum parea ea suparata si se certa cu "mamaia" ei. Mama a inceput apoi sa se intrebe daca nu cumva buna mea prietena din generala, pe care de fapt n-a mai vazut-o de mult, nu era la randul ei emo. Ce-i drept, avea breton.
De cand o fata de 12 ani, simpatizanta a curentului emo, s-a sinucis, Romania a fost cuprinsa de o noua boaÂla: emo fobia.
Ce e emo?
Ce face o pizza emo? Se taie singura! Aceasta este doar una dintre glumele care au ca subiect curentul emo care circula cu destul succes pe Internet. De fapt, penÂtru majoritatea, emo sunt copiii suparati pe viata, care la prima ocazie se automutileaza.
Termenul de emo este o prescurtare de la emotional si, initial, in anii â80, desemna un gen muzical apropiat de rock si de punk, gen care promova emotia si senÂsiÂbiÂliÂtaÂtea. De atunci, emo a devenit un mod de viata, care-i face pe adeptii sai sa iasa in evidenta, atat prin atitudine, care tinde spre depresie, cat si prin vestimentatie.
Copiii emo sunt usor de recunoscut prin pantalonii stramti, tricourile cu imprimeuri, parul negru, cu un breÂton care acopera cat mai mult din fata, machiajul abunÂdent, atat la fete, cat si la baieti, dominat de negru sau roz.
Emo de Romania
Alice Apocalypse are 21 de ani si e studenta in anul doi la una dintre cele mai bine cotate facultati din BuÂcuÂresti. Surprinzator de zambitoare si simpatica pentru ciÂneÂva cu un asemenea "nume de scena", a venit la inÂÂtalÂniÂrea noastra din Piata Romana imbracata, dupa cum mi-a promis, stereotipic. Ca orice emo care se respecta, are o frizura neobisnuita, cu un breton care-i acopera frunÂÂtea. Are traditionala geanta de postas si pantalonii mulati, iar ochii
