- Ne aflăm la finele anului şcolar 2007-2008, un an cu schimbări majore pentru învăţământul preuniversitar: teze unice, programa şcolară redusă cu 30%. E bine sau e rău?
- Aş dori să nu vorbesc din perspectiva FSLI, ci din perspectiva Sindicatului Independent din Învăţământul Preuniversitar (SIIP) sector 4, pe care îl conduc. Toate aceste probleme de conţinut ale învăţământului, care pot fi raportate la nivel de federaţie, sunt, în primul rând, problemele sindicatelor zonale şi judeţene. Încă din 1990 s-a cerut descongestionarea programelor şcolare, s-a cerut ca elevii să-şi recunoască materia parcursă în cei 12 ani de şcoală în examenul final de bacalaureat. Manualele şcolare au suferit o serie întreagă de transformări. Prin coordonarea pe care au făcut-o cadrele didactice, ele s-au putut totuşi constitui într-un instrument de studiu util. În momentul acesta, putem spune că sindicatul nostru a avut o contribuţie recunoscută şi de reprezentanţii ISMB şi de către direcţiile de învăţământ. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să continuăm dialogul între reprezentanţii FSLI şi MECT.
- FSLI a salutat iniţiativa prezidenţială de a scoate învăţământul românesc din mediocritate, prin semnarea unui Pact Naţional pentru Educaţie, dar şi-a menţinut şi unele rezerve. Care credeţi că va fi soarta acestui Pact?
- Atâta timp cât învăţământul universitar încearcă să renunţe la “finanţarea per capita”, considerăm că acest principiu nu e benefic nici în preuniversitar, unde învăţământul e obligatoriu până în clasa a X-a. Acest sistem de finanţare a fost testat şi în alte ţări şi nu s-a dovedit a fi viabil.
Legat de descentralizarea învăţământului, avem rezerve care se leagă de stadiul dezvoltării societăţii româneşti ce, la nivel local, nu poate susţine un învăţământ de calitate aşa cum ni-l dorim noi, cadrele didactice. Trebuie mai întâi să se facă o p
