Pe măsură ce ne apropiem de finalul stagiunii de concerte, evenimentele par să se succeadă într-un ritm tot mai alert.
De curând, la Filarmonică a apărut pe scenă, acompaniat de simpatia fără margini a publicului, Maxim Vengerov, unul dintre cei mai apreciaţi violonişti ai timpului nostru. Spre surprinderea multora, bine-cunoscutul interpret a apărut pe podium fără vioară, dar cu bagheta, dirijând concertul orchestrei Filarmonicii bucureştene, din care nu a lipsit una dintre piesele sale preferate - „Concertul pentru vioară şi orchestră“, de Ceaikovski, pe care, de această dată... l-a acompaniat.
Dacă în cazul acestui mare violonist noua opţiune, către arta dirijorală, este ireversibilă (din păcate inclusiv din motive de sănătate), în urmă cu câteva zile, la Sala Radio, publicul bucureştean a putut urmări o nouă demonstraţie de plurivalenţă artistică, oferită de Alexandr Rudin. Cotat drept unul dintre cei mai buni violoncelişti ruşi, acest artist de excepţie şi-a conturat cariera pe două coordonate: ca violoncelist şi ca pianist, uluind întreaga lume muzicală prin capacitatea sa de a cânta la fel de bine la ambele instrumente.
Prezenţa lui la Bucureşti, săptămâna trecută, a avut darul de a urca la maximum cota de admiraţie de care se bucura până acum. Concertul Orchestrei Naţionale Radio l-a avut pe Alexandr Rudin atât ca solist, cât şi ca dirijor, într-un program integral Ceaikovski, în care punctul central l-a reprezentat interpretarea celebrelor „Variaţiuni pe o temă rococo“, de pe un podium plasat în mijlocul orchestrei, Rudin cântând la violoncel şi dirijând în acelaşi timp, cu o dezinvoltură rară, spre deliciul melomanilor, care au renunţat la meciul România - Italia pentru a fi martorii acestui eveniment cu totul special.
După această performanţă, Alexandr Rudin pare a fi cel mai apropiat continuator al lui G
