Doua evenimente succesive, petre­cu­te saptamana trecuta, indica ceea ce pu­tem numi un trend social: 13 iunie, bataia cu perne din Piata Universitatii; 15 iunie, alegerea independentului Sorin Oprescu in functia de primar general al Bucu­res­tiului, cu 55% din totalul de 21% al bucu­res­te­ni­lor cu drept de vot care s-au pre­zentat la urne. Doua generatii, doua feluri de a gandi societatea. Pe de o parte, Bucurestiul celor nas­cuti in jurul revolutiei, copii in anii 1990 si tineri adulti in ultimii ani, a ales sa ima­gi­ne­ze comunitatea sub forma unei retele internautice ai carei membri ies, ironic, in strada, pentru un gest cat se poate de pri­vat: o cafteala cu puf. Singurul angaja­ment realist este, pentru ei, cel in propria per­soana. Dupa mitraliera care trage in stra­da pentru a-i anihila pe "ceilalti", dupa lozinca strigata pentru a-i reduce pe cei­lalti la tacere, dupa afisarea vulgaritatii scan­daloase pentru a arata ca, de-acum, "noi suntem ceilalti", iata ca in arena in­tra perna. Perna nu este nici pentru, nici im­­potriva. Perna este obiectul moale din re­cu­zita oricarui pat; adusa in strada, ea spune doar atat: nimic nu justifica inar­ma­rea spatiului public mai mult decat a celui pri­vat; viata e o lupta pentru confort individual. Nu mai exista o charisma a stra­zii. Strada nu mai este locul in care se duc razboaie sau in care individua­lita­tea, umila, alege sa se topeasca in masa animata de-un suflet ca ocelii intr-o sin­gura perceptie. In cele din urma, politica a primit soar­ta artei: dupa ce a fost limpede ca arta nu salveaza lumea si, ca urmare, Du­champ a expus un pisoar, iar Warhol i-a pus mustati Monalisei, a devenit la fel de clar ca nici politica nu salveaza pe ni­meni. Am asistat deci la primul miting cu per­ne, acolo unde, nu demult, oamenii erau im­­puscati si apoi batuti mar din cau­za unor divergente de viziune politica. Or, acest r