Democratia privilegiilor: ruta Nairobi-Bagdad, escala la Bucuresti Opinia publica sau mass-media din Ro­mania nu par foar­te preocupate de ce se intampla in Africa. Regimul co­munist in­vestise bani in programe de dezvoltare in une­le tari africane. Asa se explica fap­tul ca unii africani, in tara sau in afara, vor­besc romaneste cu accent ar­de­le­nesc sau debit bucurestean. Nu parem sa fim o na­tiu­ne cu sensibilitati, compasiuni sau empatie pentru pro­ble­mele celor de de­parte, atata timp cat ne confruntam noi in­­sine cu problemele tranzitiei, iar modelele de­cla­ra­te si privirile dorintei ne sunt atintite spre Occident. To­tusi, poate toc­mai pentru ca avem recenta experienta a tranzitiei, ar trebui sa ne intereseze ce se petrece si in alte parti. Evenimentele re­cen­te din Kenya au fost spo­ra­dic si la­pi­dar prezentate in presa romana, trecand cvasi­ne­­percepute. Cronologia crizei ke­niene ne poate spune, insa, multe despre riscurile la care suntem supusi ca noi de­mocratii sau "democratii restaurate". La fel, avatarurile Irakului ne pot fi lectii utile nu doar sub aspectul inter­ven­tiei militare pre­ponderent mediatizate, cat si al unei in­­­­­tregi logici de considerare a politicii si de articulare a in­sti­tutiilor democratice proas­pat implantate intr-un sol arid. Impartirea puterii. Ce urmeaza dupa? Kenya a fost considerata, multi ani, drept una dintre cele mai stabile tari din Africa si, din 1991, o democratie pro­mita­toa­re. In decembrie, anul trecut, rezulta­te­le ale­ge­rilor au fost contestate de opozi­tie, care a acuzat re­gi­mul Kibaki ca a fal­si­ficat buletinele de vot pentru a-l im­­pie­dica pe liderul opozitiei sa devina presedinte. In 3 luni de violente, peste 2.500 de oa­meni au pierit si de zece ori mai multi si-au gasit refugiu in zone mai sigure. Ce a determinat violentele din aceasta tara, care pa­rea - ca si, recent, Timorul de Est