Doi ani. Atat timp ii va lua revolutionarului cu certificat Sorin Oprescu sa construiasca autostrada de 24 de kilometri care va strabate Capitala, de la „cocoasele“ de la Otopeni pana la iesirea spre Giurgiu. Sau, cel putin, asa a promis.
Sunt unul dintre cei care se bucura, sincer, ca „doctorul Independent“ a castigat alegerile. Cu siguranta nu ne vom plictisi urmarindu-i „activitatile aparte de lupta si umanism“ - ca sa citam din cererea prin care Oprescu reclama dreptul la un atestat de revolutionar. La finalul primului sau mandat, urmeaza sa ne plimbam cu monorail-ul pe Splaiul Dambovitei, vom hrani caprioarele din viitorul parc amplasat pe Bulevardul Unirii, iar saracii vor manca fripturi la noile cantine sociale. In fata primariei, vor fi doua boluri uriase cu bile albe si bile negre, astfel incat bucurestenii vor putea vota daca le place sau nu de noul edil-sef.
Poporul va fi chemat periodic la Sala Mare a Palatului pentru ca, precum atenienii din Grecia lui Pericle, sa ia, prin vot, decizii privind soarta Capitalei. Bogatii vor plati o taxa de solidaritate de cate zece euro (pe luna, pe an sau poate pe zi, nu se prea stie) pentru a simti pe pielea lor ca Bucurestiul este administrat, in sfarsit, de un „om de stanga“.
Acest personaj si-a inchipuit, probabil, ca nastrusniciile pe care le-a debitat vor fi uitate imediat ce alegerile se vor termina. Se insala. Nu poti insa sa-ti stergi din memorie fanteziile cu care ne-a ametit in ultimele 45 de zile.
De fapt, banuim cu totii ce se va intampla: Oprescu nu va indeplini niciuna din seria de promisiuni aberante lansate doar pentru a capta interesul publicului. In cateva luni va incepe sa arate cu degetul catre adversarii din consiliul general, desi, imediat ce a castigat alegerile, a declarat ca nu va inventa astfel de scuze. Se va folosi de tot felul de tertipuri: presa
