Întârziată cu o zi din cauza alegerilor, slujba de pomenire a poetului a adunat la Bellu o mână de personaje excentrice, cu discursuri pe măsură. Sursa: Razvan Valcaneantu
Dacă ar fi fost prezent la pomenirea de ieri, de la mormântul lui Eminescu, negreşit ar fi găsit Caragiale miez şi replici pentru vreo schiţă cu oameni şi preoţi, limbă de lemn şi colivă cu nuci. Pe cât de originală a fost ideea comemorării „poetului nepereche“ la 119 ani şi-o zi, în după-amiaza unei zile de luni - când nici cerşetorii nu-şi fac drum la Cimitirul Bellu -, pe atât de hazos a fost tabloul creionat în faţa mormântului lui Mihai Eminescu.
Personajele schiţei nescrise: PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, patru preoţi şi doi diaconi - care au oficiat slujba -, academicianul Eugen Simion, un poet cu plete dalbe, un doctor nevorbit de la Fundaţia Dacoromană, şi Laura Nicolau, alias Kera Caliţa, patroana locantei Jariştea, care a pus la dispoziţie bucatele spre sfinţire, întru amintirea poetului. Din decor - câteva persoane cu „Luceafărul“ în gând, multe camere de filmat şi telefoane private de funcţia „silenţios“.
„O fi actriţă, prea-i îmbrăcată de teatru!“
Cu zece minute înainte de primul „Doamne, miluieşte!“, la mormântul poetului care a avut nenorocul, anul acesta, să-i coincidă ziua pomenirii cu al doilea tur de scrutin de la locale, pe poarta cimitirului au intrat cele trei colive. Aliniate într-un Volkswagen Caddy, marcat „Jariştea“, erau purtate pe braţe de doi picoli gătiţi la papion. Ornate cu cruci din miez de nucă şi drajeuri de ciocolată, colivele au ajuns pe masa din faţa mormântului acoperit cu flori şi coloane, în mijlocul a zeci de „japoneze“ cu mac şi susan. Lângă ele - şi vinul alb, ambalat în sticle de apă minerală.
Se fac prezentările: părintele cutare, părintele cutare
