Asadar, Bucurestiul a ales drept pri­mar general un om care - pe cat se pare - si-a falsificat dosarul de pro­fe­sor universitar, care a condus prin de­le­­gatie patru spitale, servind toata no­men­­clatura postdecembrista, si ale ca­rui proiecte pentru Capitala respirau un aer de impostura, cand nu de science-fic­­tion. N-a contat ca mai toti con­tra­can­didatii sai, si in primul rand Vasile Blaga, erau mai bine pregatiti si ca ul­ti­mul dispunea si de dovezi de eficienta, si seriozitate in administratie. Ceea ce a contat a fost numai spectacolul ieftin oferit de "doctor", populismul vid, dar vo­cal al acestuia, faptul ca dadea mai bine "pe sticla" decat gravul, masivul si noncharismaticul ardelean. Acum, pa­tronii de televiziuni au dat ordin: de­monstrati ca victoria lui Oprescu e in­­fran­gerea lui Basescu si ca bu­cu­res­te­nii l-au penalizat pe "antidemocratul" pre­sedinte. Desigur ca pierderea Bu­cu­res­tiului e o infrangere de rau augur pen­tru Basescu si PD-L, dar ea nu are niciun calcul politic la baza din partea elec­toratului. Nu "salvarea demo­cra­ti­ei" din ghiarele "dictatorului" i-a preo­cu­pat pe adeptii "independentului"! Opres­cu a fost votat mai ales din dis­trac­tie si in raspar, la fel ca, in 2000, C.V. Tudor, la alegerile prezidentiale. Po­li­ticul a fost ultimul lucru avut in minte de majoritatea electoratului. In locul lui Blaga, Liviu Negoita (mult mai popu­lar in Bucuresti si mai charismatic) ar fi castigat cu acelasi presedinte "dic­ta­tor" si acelasi partid "pres" in spate. Re­fuzul sau de a candida - indiferent de motive - i-a adus lui Oprescu vic­to­ria pe tava. De altfel, cum se stie, au votat foar­te putini bucuresteni, sub 30%, mult mai putin decat scorul mediu pe tara - ceea ce, probabil, l-a dezavantajat pe Blaga. Ceea ce pare straniu: intr-un oras cu enormele probleme ale Bu­cu­restiului (trafic, infrastructura, cladiri abu­ziv rid