In sarabanda crizelor, care isi fac tot mai simtita prezenta si nasc dispute in arena mondiala, de la cea a creditului ipotecar american, la cea aferenta cresterii pretului petrolului, cea alimentara sau mai vechea de ordin ecoclimatic, rare sunt razele de speranta ale unor solutii durabile. Biocarburantii, ajutorul, fie el si in milioane de dolari, pentru combaterea foametei in tarile din sud sau reducerea cu 5,2% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) propusa prin Protocolul de la Kyoto raman, cel putin deocamdata, rezolvari punctuale, iar pe termen lung si pe fond, simple paleative. In aceasta mare de turbulente si preocupari, unele chiar disperate, de a depasi primele simptome ale unei crize care se anunta globala, multidimensionala si chiar decisiva pentru insasi durabilitatea civilizatiei umane, nasc si unele formule, aparent surprinzatoare prin simplitatea lor (de genul celebrului "Ou al lui Columb"!), si, poate, prea frumoase spre a si deveni realitati! Pare a fi si cazul conceptului de "tara neutra din punct de vedere climatic", lansat recent pe piata ideilor, dar care cunoaste deja si primele experiente in planul actiunii practice. Aparut in contextul preocuparilor de a identifica solutii la urgenta ecoclimatica si a evita atingerea si depasirea pragului de pericol al ireversibilitatii (in concret, o temperatura medie globala de ± 170C si un continut al atmosferei de CO2, de 550 parti pe milion), el exprima un calcul elementar, dar eficient: a ajunge la zero emisii de GES, prin a emite atat cat poti sa neutralizezi prin metode de captare confirmate, precum impaduriri, practici agricole adecvate, "puturi" de depozitare la mari adancimi s.a. Devenind astfel "neutru" in privinta influentei antropice asupra sistemului climatic, via poluarii atmosferice si a amplificarii efectului de sera, fiecare stat dobandeste un