In sarabanda crizelor, care isi fac tot mai simtita prezenta si nasc dispute in are­­na mondiala, de la cea a creditului ipo­te­car american, la cea aferenta cresterii pre­tului petrolului, cea alimentara sau mai vechea de ordin ecoclimatic, rare sunt razele de speranta ale unor solutii du­ra­bi­le. Biocarburantii, ajutorul, fie el si in mili­oa­ne de dolari, pentru combaterea foa­me­tei in tarile din sud sau reducerea cu 5,2% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) propusa prin Protocolul de la Kyoto raman, cel putin deocamdata, re­zol­vari punctuale, iar pe termen lung si pe fond, simple paleative. In aceasta mare de turbulente si preocupari, unele chiar dis­pe­rate, de a depasi primele simptome ale unei crize care se anunta globala, multi­di­men­sionala si chiar decisiva pentru insasi durabilitatea civilizatiei umane, nasc si unele formule, aparent surprinzatoare prin simplitatea lor (de genul celebrului "Ou al lui Columb"!), si, poate, prea fru­moa­se spre a si deveni realitati! Pare a fi si cazul conceptului de "tara neutra din punct de vedere climatic", lansat recent pe piata ideilor, dar care cunoaste deja si pri­mele experiente in planul actiunii prac­tice. Aparut in contextul preocuparilor de a iden­tifica solutii la urgenta ecoclimatica si a evita atingerea si depasirea pragului de pe­ricol al ireversibilitatii (in concret, o tem­peratura medie globala de ± 170C si un con­tinut al atmosferei de CO2, de 550 parti pe milion), el exprima un calcul elemen­tar, dar eficient: a ajunge la zero emisii de GES, prin a emite atat cat poti sa neu­tra­li­zezi prin metode de captare confirmate, pre­cum impaduriri, practici agricole adec­va­te, "puturi" de depozitare la mari adan­cimi s.a. Devenind astfel "neutru" in pri­vin­ta influentei antropice asupra sistemului cli­matic, via poluarii atmosferice si a am­pli­ficarii efectului de sera, fiecare stat do­ban­deste un