"Invingatori de ieri ai bigotismului clerical, nu fiti invinsi astazi de bigotismul stiintific, la fel de periculos sub aparentele sale. Mindri de libertatea voastra, folositi-va de ea si invatati sa fiti personali in toate, chiar si in determinarea opiniilor voastre stiintifice". (Papus) Perpetuam in analiza noastra economica o serie de marote si de sintagme reductioniste ce nu ne fac cinste. Spre pilda, de sute de ani utilizam in cursuri, lucrari de doctorat, de licenta etc. opozitii clasice cum snt: liber-schimb versus protectionism, sau liberalism versus dirijism. Prezentam separat fiecare dintre aceste politici si, eventual, le contrapunem, evidentiind avantajele si dezavantajele fiecareia. De fapt, realitatea ne arata ca liberul schimb si protectionismul nu se mai intilnesc nicaieri in forma pura; ele sint doar extremele aceleiasi axe de politica comerciala. O politica ce combina, in doze diferite in timp si spatiu, liberul schimb cu elemente de protectionism. Exista tari si perioade cind predomina liberul schimb, dupa cum exista altele cind predomina masurile protectioniste, intr-o succesiune ce pare sa respecte o anumita ciclicitate. Deci utopia ricardiana sau cea manoilesciana sint doar cazuri extreme, particulare, rar intilnite in practica separat. Ele respecta principiul polaritatii, ce caracterizeaza astfel de desfasurari. Mai mult, in ultimii ani, companiile multinationale au devenit mai puternice decit statele. Ele produc mai bine de jumatate din productia mondiala, iar doua treimi si mai bine din comertul international este un comert captiv, ce se desfasoara intre filiale ale respectivelor multinationale, care au devenit principale vehicule ale globalizarii economice si politice, fiind entitati care concentreaza foarte multa putere. Adaugind tot mai libera circulatie a capitalurilor, informatiei, bunurilor si persoanelor, in aceste conditii, vechile ab