PUNCTUL PE EI
Scriu în dimineaţa unei zile extrem de importante pentru fotbalul nostru. Tot românul, microbist sau doar atent la ce se întîmplă în jurul său, îşi ordonează treburile ce-i stau pe cap într-o aşteptare grea, cu gîndul la o posibilă victorie a României în meciul cu Olanda. Cînd veţi citi aceste rînduri rezultatul meciului va fi deja cunoscut, realitatea va fi comentată în consecinţă. Dincolo de această realitate rămîn însă datorii, rămîne cîte un decont nedrept al bunelor intenţii. Mă gîndesc, în mod special, la Mirel Rădoi.
PUNCTUL PE EI
Scriu în dimineaţa unei zile extrem de importante pentru fotbalul nostru. Tot românul, microbist sau doar atent la ce se întîmplă în jurul său, îşi ordonează treburile ce-i stau pe cap într-o aşteptare grea, cu gîndul la o posibilă victorie a României în meciul cu Olanda. Cînd veţi citi aceste rînduri rezultatul meciului va fi deja cunoscut, realitatea va fi comentată în consecinţă. Dincolo de această realitate rămîn însă datorii, rămîne cîte un decont nedrept al bunelor intenţii. Mă gîndesc, în mod special, la Mirel Rădoi.
Indivizii imaginaţiei harnice ţeseau din zvonuri o veste proastă rău de tot. Şi anume aceea că ar fi posibil ca Mirel Rădoi să ia în calcul posibilitatea de a se retrage din activitatea competiţională. Invenţia nu avea de această dată suportul relelor intenţii şi nici pe acela al gravităţii acidentării căpitanului stelist. Cred că, mai degrabă, a fost vorba despre îngrijorarea creată de suma ghinioanelor cărora Mirel Rădoi a fost nevoit să le facă faţă într-o perioadă relativ scurtă. Nici nu ştiu dacă poate fi invocată soarta potrivnică sau dacă Mirel plăteşte tributul unor riscuri asumate. Înclin să cred că atitudinea în joc este cauza, iar alegerea mea nu se doreşte a fi, nicidecum, un reproş. Dimpotrivă! Într-o lume în care a devenit religie deviza profit
