- Diverse - nr. 118 / 18 Iunie, 2008 Cu ani in urma, cand ne-am mutat intr-un cartier nou, ne-am mobilizat unii dintre noi si am amenajat terenul din jurul blocului. La cateva luni, insa, urzicile si brusturii inabuseau iarba abia rasarita. Responsabilul de bloc a gasit pe cineva care sa coseasca spatiul ce ne revenea. Erau destui proprietari care nu erau straini de manuirea coasei dar apreciau ca aratandu-si aceasta pricepere pierd din noblete. Pentru mai putin de 3 ore de munca s-a platit mai mult decat pentru o zi de coasa, dar asa a fost sa fie, pentru ca nu s-a platit din propriul buzunar. In anul urmator, cand buruienile au ajuns pana la genunchi, mai ales in spatele blocului, pe unde trecea si o carare ce ducea spre gara, mi-am facut rost de o coasa si am trecut la actiune. Multi priveau din balcoane, impartasindu-si pareri diferite, si nu toate favorabile. Numai o doamna de la etajul III mi-a strigat: "Brava! Pe cand terminati, va pregatesc un cafei". N-am acceptat nicio favoare pentru munca pe care am facut-o, desi mi s-a propus. Rasplata, daca asa i s-ar putea spune, a venit singura, rand pe rand, in anii urmatori. Mai intai am gasit, intre brusturi si urzici, o geanta de dama, udata de ploi, dar frumoasa si moderna. In anul urmator, tot in acelasi perimetru, in iarba, langa cararea dosnica, am dat de un portmoneu de dama, in care nu se gasea nimic. In alt an, la numai o jumatate de metru de carare, am gasit o umbrela de dama, cazuta dintr-o poseta sau dintr-o plasa. Altadata, langa culcusul din iarba, unde cativa consumatori de bere au golit mai multe sticle pe timpul noptii, mi-a stralucit sub gura coasei un briceag pe care nu oricine si l-ar fi cumparat. In acest an, langa tulpina unui liliac schilodit, mi-a intrat varful coasei in tocul unei perechi de ochelari de soare, cu o rama pe care nu oricine isi da banii. S-au platit cam scump cele cateva fl