Mult mai putin ferm decat in campanie, PSD lasa deschisa usa colaborarii cu PD-L, sub umbrela interesului bucurestean. Spre deosebire de PD-L, care s-a repezit in bratele lui Gigi Becali, PSD a jucat abil, iesind cu o declaratie de pace catre toate formatiunile, inclusiv cea democrata. Oamenii lui Videanu au privit pe termen foarte scurt. Pentru ei, obtinerea unui post de viceprimar si sefia unor comisii au fost mai importante decat perspectiva politica pe termen lung.

Pentru democrat-liberali se prefigureaza un ajutor de la penegisti si peremisti, daca tinem cont ca unul dintre consilierii PRM a votat constant cu PD in mandatul trecut, iar celalalt provine de la PD, deci va fi un sustinator al majoritatii anuntate.

Aceste aliante sunt daunatoare pentru imaginea PD-L, care va aparea ca un partid atat de disperat dupa putere incat se aliaza cu oricine.

Calculele pesediste au fost ceva mai inteligente. In primul rand, conducerea PSD nu este prea fericita in ceea ce priveste actuala componenta a listei de consilieri, asa ca era normal sa nu lupte pentru un post de viceprimar. In schimb, isi conserva puterea pentru proiectele care ar putea sa-i aduca influenta, bani si pozitionare. Pentru pesedisti va fi chiar un titlu de glorie sa puna conditii PD-L, atunci cand aceasta formatiune va avea nevoie de un vot in consiliu pentru proiectele imobiliare. In plus, PSD va putea controla toate grupurile de interese ale democrat-liberalilor, pentru ca, fara consilierii social democrati, nimic nu se poate materializa.

Deocamdata este destul de neclara pozitia liberalilor. Daca ei s-ar razgandi si ar reveni la vechea iubire, consumata odata cu Alianta D.A., pesedistii ar fi lasati, cu totul, in afara oricarui joc. Dar, chiar si asa, liberalilor le-ar fi greu sa uite ca, in perioada in care au avut nevoie de sprijin, pesedistii le-au sarit