- Cultural - nr. 118 / 18 Iunie, 2008 "E zi de sarbatoare in satul bunicilor. Stau cu cei de-ai casei pe banca innegrita de vreme, din fata drumului. Cand si cand trec cativa tarani, atat de putini ramasi in sat! Dau binete, ne intreaba de sanatate. In vazduh pluteste o liniste nefireasca si nestiuta de mine, oraseanul. Ma intreb, aproape cu frica, ce va mai ramane din taranul nostru, acum la inceput de mileniu trei, vazand ca satul, plecat din civilizatia traditionala, a ramas doar nostalgie. Am inteles mai clar soarta satului romanesc, cand am citit poemele Mariei Marginean, un fel de amintire nevindecata a unui univers fabulos al existentei noastre _ satul dintotdeauna. Maria Marginean, traitoare in satul ardelenesc, acum oraseanca, avand harul poetic dat de Dumnezeu, ne prezinta in cartea de fata, NOSTALGIA SATULUI, debut cu adevarat fericit, gandurile si temerile sale in fata disparitiilor marcilor spirituale identitare ale neamului nostru, la amintirea culturii si civilizatiei traditionale a satului ardelenesc". *** Randurile de mai sus sunt scrise de prof. Marcel Laptes, etnolog, cel care a ingrijit volumul de debut al Mariei Marginean, NOSTALGIA SATULUI, aparut in toamna anului trecut, la Editura ,,Corvin", din Deva. Nascuta intr-un sat din Campia Transilvaniei, Poarta, comuna Faragau, judetul Mures, nu prea departe de Reghin, Maria Marginean s-a stabilit in Toplita, in 1979, in calitate de maistru la noua Fabrica de Incaltaminte. In aceasta calitate am cunoscut-o atunci, ca reporter, fara sa ma gandesc ca stau de vorba si cu un autentic talent poetic. Nici dupa aceea nu am auzit ca ar avea si astfel de preocupari literare. Poate nu a avut curajul necesar sa-si faca publica aceasta pasiune. A tacut si a scris. De curand am aflat insa, chiar din gura dumneaei, ca, incepand din 2003, a participat cu regularitate la intalnirea traditionala, anuala, de la De