Dupa alegeri, partidele si politicienii romani sunt cei care trebuie sa faca alegeri. Deciziile care se iau in aceste saptamani sunt cel putin la fel de importante ca si cele pe care romanii le-au luat la scrutinul proaspat incheiat. Uneori sunt chiar mai importante, tocmai pentru ca ele vor defini mult mai clar optiunile pe care electoratul le va avea in fata in urmatorul moment al votului. Teoretic, partidele ar trebui sa intre intr-o perioada a analizei aprofundate cu privire la rezultatele votului. Ar trebui sa ia bazele de date ale exit-poll-urilor, pentru a diseca atent si migalos in masa de electori care au venit la urne. Ar trebui sa afle, poate chiar cu mijloace sociologice suplimentare, care sunt motivatiile voturilor, care sunt resorturile care au functionat si care nu au functionat la aceste alegeri. Ar trebui sa compare cu rabdare investitiile facute in fiecare localitate si rezultatele obtinute, pentru ca sa realizeze o diagnoza corecta a eficientei in campania electorala. Ar trebui culese reactiile de dupa vot, ale cetatenilor si ale formatorilor de opinie, pentru ca ele sunt semintele campaniilor de comunicare din viitorul apropiat. Iar apoi, pe baza acestor analize, trebuie trase linii si facute proiectii cu privire la directiile politice viitoare.

Se intampla asta in prezent? Foarte putin si doar acolo unde viitorii candidati la alegerile parlamentare tin neaparat sa isi faca temele corect. Politicienii au alte prioritati. In realitate, analizele facute sunt mult mai sumare si mai brutale. Performanta unui partid e analizata doar pe baza scorului general, pe baza comportamentului in orase sau in Capitala, pe baza capacitatii unora din liderii importanti de a se impune sau nu. Luate pe rand, partidele par ca au depasit extrem de rapid faza analizelor si au trecut la pasul urmator. Dupa ce toate au declarat ofensiv ca au castigat alegerile s