Traim intr-o lume a barbatilor, a tehnicii si a mancarurilor semipreparate. Adesea suntem reduse la tacere prin “ah! femeile! Si asta e doar varianta mai ingaduitoare. De la remarca lui Eminescu “fuste lungi si minte scurta” am evoulat, cel putin fustele sunt mai scurte acum! Jean Cocteau spunea despre rochiile cele mai elegante chiar “ca sunt facute ca sa fie date jos”. Si cu acest citat am intrat in lumea misoginilor, unde misuna vorbele mai mult sau mai putin rautacioase la adresa femeilor .Oscar Wilde considera ca “Toate femeile ajung sa fie ca mamele lor. Asta e tragedia lor. Unui barbat nu i se intampla asta. Si asta e tragedia lui.” Si poate si faptul ca “Nimeni niciodata nu poate sa pastreze doar pentru el tineretea si femeia iubita”. Pentru ca femeia frumoasa este o femeie pe care eu o remarc, dar femeia incantatoarte este aceea care ma remarca pe mine, spune lispit de modestie John Erskine. Afirmatie ce il face pe Jack Nicolson sa se mire: “Cum poti sa descrii atat de bine o femeie?” Si tot el da definitia rautacioasa a femeii:”dau la o parte logica si responsabilitatea” si ce ramane e femeia? Cu toate acestea Freud se mira chiar si dupa 30 de ani de studiu despre femei: “Ce vrea de fapt o femeie?” Samuel Beckett crede ca o femeie cand nu stie ce sa faca se dezbraca, dar asta macar o face bine. Milton –probabil inainte de a aorbi, a zis ca “Femeia e o gresala acceptabila a naturii”. Si eu care credeam ca erare humanum est! Pana si natura poate gresi! Ce mai greseala daca a rezultat trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea! Atata rautate! Depasita poate doar de W. C. Fields care ne compara cu elefantii! “Imi place sa-i privesc, dar nu mi-ar placea sa am unul”. De ce? “Pentru ca nimic nu e mai rau decat o femeie buna!” Despre care Maurioce Chevalier canta ca “Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati”.