Dr. Andres Hilfiker, seful laboratorului de organe artificiale de la Universitatea din Hannover, citat de revista germana Der Spiegel, a exprimat actualele dificultati foarte plastic: "Vrem sa reparam sau sa reconstruim o masina pe care nu am fabricat-o noi si la care ne lipsesc instructiunile de folosire". Harald Ott este medic rezident, de abia a implinit 30 de ani. A plecat dintr-o mica localitate tiroleza ca sa se perfectioneze in chirurgie generala in Statele Unite. Invata acum la Massachusetts General Hospital din Boston sa indeparteze tumori, sa amputeze membre bolnave, in fine, un soi de ABC mai avansat al chirurgiei. Mai interesant e cu ce se ocupa dr. Ott in putinul timp liber pe care i-l ofera garzile epuizante. Medicul austriac se straduieste sa invete nu numai a luacite ceva pacientilor sai (tesuturi bolnave), ci si, potential, sa daruiasca. Organe noi-noute, cultivate in laborator. Deocamdata, dr. Ott se limiteaza la sobolani. A dezvoltat o metoda numita decelularizare. Se ia un organ oarecare, de exemplu inima de sobolan, se cufunda intr-o anume solutie care omoara totalitatea celulelor din acel organ. Ramine in urma un soi de schelet, o matrice a organului respectiv, constituita din molecule precum colagenul, fibronectina si alte proteine. Se adauga apoi celule nediferentiate de la un alt animal, cel care urmeaza sa primeasca organul cultivat. Celulele in cauza, cufundate intr-un mediu nutritiv, se grefeaza pe matrice, incep sa prolifereze si sa se diferentieze in celule adecvate organului care urmeaza sa se (re)constituie. Dupa ceva timp, s-a format o inima noua de sobolan, gata sa fie transplantata donatorului de celule. Nu este primul experiment de acest fel, iar dr. Ott nu este chiar un pionier in cultivarea de tesuturi si organe, sugestiv numita in lumea anglofona tissue engineering. Ceea ce a reusit austriacul a fost sa gaseasca solutia chimica